… Calea Victoriei este moartă! A murit economic, în primul rând. Au ucis-o retrocedările. Cele mai multe locuințe sunt goale. Și nu-și găsesc chiriași. De ce ai veni într-o zonă moartă, în care n-ai unde ține un automobil, unde nu mai sunt piețe, magazine, altele decât nenorocitul ăla de MegaImage, care a devenit o oroare? Unde nu mai sunt librării, excepție făcând cea de la Krețulescu, și ea în suferință? Cum spuneam, de parcuri nici nu poate fi vorba. Cel de peste drum de Academia Română este cât o batistă, și uitat de lume, cel de la Ateneu, o oroare. De ce să cobori în Cișmigiu? Să-ți accentuezi depresia?
Nici cultural Calea Victoriei nu mai înseamnă nimic. Casa Cesianu, Muzeul Colecțiilor de Artă, Muzeul Național de Artă, și cam atât. Stau goale, goale. La Ateneu, concerte, din când în când, cu un public rarefiat, și fără urmași vizibili. Niciun cinematograf. Teatrele, Tănase și Municipalul, parcă, își pierd și ele publicul. Nu prea vine nimeni din spate, nici dramaturgi, nici actori, nici regizori, nici scenografi.
Așa zice Constantin Gheorghe. Dar mie tot îmi place Calea Victoriei – cu toate urîte ale ei.
Nici în anii 90 nu era mare atracție… Eu treceam acolo doar pentru Librăria Humanitas. Casetele piratate erau la Romană, cărțile străine frumos colorate la Dalles. Aș zice că problema cronică a fost concurența cu seria de bulevarde de la Piața Victoriei la Tineretului, care s-a agravat prin construirea metroului pe aceeași rută. Pietonalizarea parțială de care vorbea recent PMB ar putea ajuta, dacă ar include culoare pietonale sigure de la principalele stații de metrou și RATB.
este cam problema întregului centru și cam degeaba ne lăudăm cu Centrul Vechi, pentru că nici acolo lucrurile nu șed tocmai încurajator. De fapt, acum cinci-șase ani s-a vorbit că afacerile de acolo vor stagna, dar lumea credea că vor înflori la nesfîrșit.
Dar – în realitate – oamenii nu ies în oraș.