poate nici n-ați văzut cît de primăvară-i afară…
S-au și scuturat magnoliile… de la o zi la alta, verdele-i tot mai des, urcă tot mai sus… ce păcat e să n-apuci să vezi toate astea. O dată-n an e primăvară! O dată-n an scăpăm de urît și de frig!
Ieșiți: nu doar din casă – ci din cocoloșu-n care sînteți: ieșiți!
Cel mai frumos oraș în care trăim v-așteaptă: și-i atît de frumos pe cît de frumos știm să-l facem. Nu-i căutați nici bubele – nici smacul ce le-acoperă… căutați Primăvara!
… și Paștele; Învierea – Sărbătoarea! Ne strîngem iar, neamuri și prieteni, ne veselim, ne-ndopăm, ne liniștim știind că sîntem strînși!
Dar și-o clipă de răgaz, fiecare cu el însuși, face bine.
Intrați și-ntr-o biserică. Ce liniște-i aici într-o după-masă luminată, cînd nu-i nimeni; stați cîteva minute așezați și-ați și uitat de zbuciumul de-afară, de ce-ar mai fi de cumpărat, de ce trebuie băgat la cuptor, de mașinile-nghesuite, de mesajele de pe telefon, de ceilalți oameni care-s răi!
Pîn’și bărbosul pîntecos zgîndărit de Mamona ce-și numără firfiricii-n altar ridică de-o dată ochii surprins de raza de Soare ce răzbate printr-un geam colorat: „dar dacă, totuși, Dumnezeu mă vede?”
comentarii