Încă mai e loc 

Găsim multă înțelepciune în conceptele aparent găunoase de „optimizare” și „eficientizare”. Atîta vreme cît ne preocupăm de îmbunătățirea unei stări de lucruri, e minunat. Nu-nseamnă numai „tăieri de costuri”, ci și schimbarea-n bine a unor activități și a unor situații în așa fel încît oamenii s-o ducă mai bine, să le fie mai ușor.

Cu puțină osteneală, putem aplica asta și orașului nostru…

Deși noi credem că ne ducem viața înăbușiți în București, e nevoie să privim un pic mai bine în jur ca să vedem, cu uimire, cît loc, cît spațiu șade nefolosit.

E uimitor.

De pildă…

De pildă, să privim cît spațiu șade pe șosea, nefolosit. Chiar și pe bulevardele unde nu se parchează pe prima bandă, mașinile circulă cam la un metru distanță de bordură – din cauza gropilor, denivelărilor, gurilor de canal și a mizeriei periculoase. Cu cîtă ușurință se poate cîștiga loc pentru mărirea trotuarului, pentru vreo bandă de biciclete, pentru o lărgire a unui spațiu verde!

Întîlnim artere care au gîtuiri – de la trei și patru benzi se-ngustează, brusc, la două. E natural ca să se circule greoi și ca reala capacitate a arterei să fie cea dată de zona îngustă. De ce nu s-ar renunța, atunci, la benzile inutile? – și să se circule fluid doar pe două benzi. Cît spațiu s-ar putea folosi pentru a se încropi ce vreți voi: un spațiu verde folositor tuturor, o parcare…

Cît spațiu vital e nefolosit în troleu și-n autobuz! Șoferul are ditai cabina și jumătate de ușă numai pentru folosul lui – luxul ăsta nu și-l permit alte orașe, unde transportul public duce oameni, nu prietenii șoferului!

… un metru aici cu alt metru dincolo – totul e s-avem mintea să cîștigăm loc ca să respirăm mai lesne.