„ăsta-de-i-acuma-n-locu-lu-Vanghelie”

Dacă-ntrebi vecinii cum se cheamă primarul nostru din Sectorul 5, o să-l numească „ăsta-de-i-acuma-n-locu-lu-Vanghelie”.

Trist, nu? Așa-s oamenii noștri, nu se-ncarcă cu chestiuni inutile: de ce-ar ține minte numele unuia căruia nu-i pasă de ei?

A, cu vremea… cu vremea, primarul nostru va deveni – asta dacă va face ceva – „ăsta de-i acuma”. Mai apoi își va și cîștiga numele, lumea zicîndu-i „Florea-ăsta” … Iar dac-o avea noroc, poate – cîndva – va primi  o poreclă; dar ce trist ar fi să primească porecla înainte să-și primească numele…

Deci, domnul „ăsta-de-i-acuma-n-locu-lu-Vanghelie”, s-a pus pe treabă. De un’ să-nceapă… Să fie curat? Să fie ordine? Să nu mai fie coadă la taxe și impozite? Neaaah: trebuie să se schimbe, nenică, imaginea asta amărîtă a sectorului, să nu-l mai crează lumea leagănul săracilor și-al țiganilor.

Așa că, domnul „ăsta-de-i-acuma-n-locu-lu-Vanghelie” a făcut… ce-a făcut și Vanghelie. Cu deosebirea că dacă predecesorul dădea – în vremurile bune – mici gratis de-Ntîi Mai în parc la Izvor, ăsta de-acuma dă cultură. Tot gratis, și tot acolo.

Pesemne c-ați văzut, în tot orașul, afișele cu festivalul „balkanic” numit „Yakasha”.

Voi, poate, le-ați văzut. Dar noi, ăștia din sectorul 5, nu prea le-am văzut. Știți? – în graba de-a face ceva frumos care să dea bine și cu care să se laude-n tot tîrgul, domnul „ăsta-de-i-acuma-n-locu-lu-Vanghelie” a uitat taman de ăia pentru care, totuși, ar fi trebuit să facă ceva frumos. Ca „gospodina” care pune oaspeților în față prăjiturile dulci, pudrate cu zahăr, și le dă copiilor colțurile uscate, rămase de la tăiat…

Ne-am fi dus și noi, ăștia din sectorul 5, mai mulți la „Yakasha”. Dac-am fi știut; dac-am fi găsit pe strada noastră un afiș atîrnat de-un stîlp; dacă… dac-am fi fost, ca să zic așa, bine-veniți…

… și primarul nostru rămîne deocamdată doar „ăsta-de-i-acuma-n-locu-lu-Vanghelie”.