scris de C. D. Mocanu
Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.
Joi 23 martie 2017
Vine! E pe aproape! Primăvara, primăvara, căci despre ea este vorba! „E la Bariera Vergului!” cum ar zice Titi Ochiosu, prietenul meu de-o viață.
De două zile soarele își face de cap. A îngălbenit forsiția,
magnoliile stau să explodeze,
au apărut urzicile, ștevia e mărișoră, liliacul a legat puzderie de boboci și păsăretul cântător a început stagiunea de concerte din livadă. Pomii sunt mahmuri, cred că se mai gândesc. Tot pățitu-i priceput!
*****
Și tocmai acum am găsit zăcând pe o brazdă cadavrul unuia dintre câinii gospodăriei.
Trist, ușor descumpănit m-am apropiat. Și ce să vezi? A înviat mortul!
Morocănoasă (este o „ea”), cu ochii cârpiți, vizibil deranjată (ca omu’ trezit brusc dintr-un somn adânc, dulce, relaxant), fără să se sinchisească de prezența mea, s-a tras la umbra perdelei de thuia din spate și a continuat… să doarmă. Viață de câine!
*****
Protagonista acestei păcăleli de primăvară este Negruța, o drăcoasă răsfățătă de toți ai casei.
Familia dumisale canină este compusă din Albița (Albi), sora ei geamănă și roșcata Cica, mama lor. Anecdotica nedumerire „Cum dracu domne, unul alb și unul negru!” are de această dată o serioasă justificare. În poze apare și Steluța, verișoara de la București.
Toate cele patru „fete”au origine maidaneză.
Post Sriptum
Între timp pomii s-au trezit din mahmureală,
iar magnoliile au început să se dea în spectacol.
„Miroase – a pom cutreierat de muguri, A frunză verde care se răscoală.” (Adrian Păunescu, Insomnie de primăvară)
În Sfânta și Marea Vineri (14 aprilie) au revenit berzele! Statornicia lor ne-a bucurat sărbătorile!
Cât de tare e Negruţa! 😀