… nu s-a schimbat nimica, din păcate.
A trecut – cît? – mai bine de un deceniu și chestia asta-i la fel de tristă ca la-nceput; ca mereu.
„Street delivery”… care-i rostul?
Și știți ce-i și trist – dar trist rău! – și ironic?
Că ideea asta frumoasă – de a-nchide o stradă traficului și de-a o da oamenilor – nu le-a ieșit niciodată organizatorilor acestui eveniment…
Ce a făcut primăria frumos pe Cal. Victoriei? Şi acum vreo 2 săptămâni a închis-o. În afară de câteva înjurături de la nişte pietoni care au crezut că le-a cumpărat Firea şi pista de biciclete (oficial a fost închisă doar circulaţia auto, nu şi cea velo), n-a rămas nimic în analele internetului.
În schimb, Street Delivery e deja la a 12a ediţie, Femei pe mătăsari la a 7a…
Bonus – Street Delivery nu se face cu bani publici.
Închiderea Căii Victoriei a scos din casă categorii diverse și surprinzătoare de oameni care – iată minune! – au mers pe jos, au socializat, au întîlnit prieteni, au cunoscut străini veseli; cîștigul general nu a fost nicidecum unul mic.
În schimb, „Street delivery” se-nvîrte-n cerc; respect nișa și o-nțeleg, dar după 12 ani, da! – n-a urcat, n-a devenit, n-a adus nimic în plus.
Exact asta trebuie sa faca un eveniment de nisa, sa reuseasca sa scoata aceeasi oameni care sa se intalneasca pentru aceleasi lucruri. Nu sa incearce sa aduca lume neinteresata, (ca si mine de altfel) doar de dragul de a creste.
De acord, a fost foarte placuta atmosfera de pe Calea Victoriei.
nu, nu-i deloc rău să ai o nișă, nicidecum – mă întreb foarte cinstit, însă, dacă s-au culcușit în confortul nișei acum cîțiva ani, cînd s-au prins că nu prea au cum să mai urce ori să se reinventeze.