despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

după jupîn…

… trecui să văz ce mai e prin parcul Național, cel în care fostul primar Onțanu multe chermeze-a mai făcut. Da, se simte absența jupînului; s-a paraginit, a decăzut…

Fîntîna „educatorilor” nu mai potolește setea nimănui – apa nu mai e potabilă. Ce ambiție ridicolă pe primarii ăștia – să sape fîntîni, în loc să monteze cît mai multe țîșnitori racordate la sistemul de apă curentă!

După cum am zis, lăsate-n plata Domnului, se văd mai abitir toate aiurelile făcute…

Mi se pare genial felu-n care s-au amestecat toate în pozele de mai sus. Arhitectură stalinistă grea – a teatrului de vară -; firescul Eminescu tronînd deasupra; gărduțul inept de fier care nu poate lipsi; dar și cuptoarele populare puse ca nuca-n perete…

E o mare ușurare pentru București că nu mai există alde Onțanu și Piedone; căci – surprinzător! – unui Vanghelie nu i-ar fi trăsnit niciodată mintea să facă asemenea kitschuri!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>