despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Rahova în vîltoarea războiului

Vara lu’ 44 fusasă călduroasă tare. Şi-şi zisără rahovenii: auzi, mergem şi noi să ne scăldăm la Argeş după-masă? Hai să mergem. Şi se gîndiră: dacă mergem, hai să trecem întîi pe la fabrică la Bragadiru, să luom doo-trei butoai’ de bere – şi se duseră de luară bere, luară şi nişte cîrnaţi de la zahana, făcură rost de patefon, se suiră în maşini şi o luară frumos pe Calea Rahovei.

Şi cînd ajunseră ei la Parcul Rahova, belea: şoseaua închisă – vreo zece soldaţi, un camion, o motocicletă, ba chiar şi un tun. Şi bariera lăsată – şi un soldat în faţa ei. Soldat român, d-al nostru.

– Stai! zice soldatu’.

S-opriră rahovenii:

– hai, bre, ridică barera, că avem treabă!

– nţ, zice soldatu’, un’ s-aveţi treabă? N-aţi auzit la radio că-i insurexia?

– ce, avem radio-n maşină – ziseră rahovenii – ce-i aia insurexia?

– iete ziaru’ – zice soldatu’ – scrie-aci: am întors armele, de azi ne batem cu nemţii!

– fugi, bre – făcură rahovenii – cum să te baţi cu nemţii? Păi te face-nemţii arşice! Ia mai bine ridică barera, că tre’ s-ajungem la Buda, să facem baie la Argeş! Hai, că se-ncălzeşte berea!

– n-ai bre, voie! se supără soldatu’, io ce zic aciia? N-ai voie să ieşi din Bucureşti, că vin nemţii pe şosea de la Alexandria, să ne-atace! Duce-vi-ţi acas’!

– da’ ce-avem noi cu nemţii? se mirară rahovenii. Noi mergem la Argeş. Că dacă v-apucaţi să vă bateţi iar, mai ţine războiu’ pîn-la anu, şi cînd mai facem noi baie?

– bre, da’ grei de cap sînteţi! vreţi să vă-npuşte nemţii pe şosea? Mai bine lăsaţi-ne şi nouă un butoi şi mergeţi acasă, că n-aveţi voie să ieşiţi din oraş!

Rahovenii o cam băgaseră pe mînecă. Unii au zis să se-ntoarcă, alţii au zis s-o ia pe la Măgurele (îi închis ş-acolo, ziseră soldaţii), alţii au zis să mai stea puţin, că poate se răzgîndesc soldaţii – sau poa’ se termină insurexia pînă deseară. Da’ una-peste-alta, deteră jos un butoi de bere şi-l dădură la soldaţi, să-l puie la umbră, să-l bea mai tîrziu.

Da’ cum mai vorbiră ei, cum mai stătură să se sfătuiască – ce să vezi? – pe şoseaua Alexandriei se-auzi mare zgomot, mare hărmălaie:

– Nemţii! săriră soldaţii-n sus, vin nemţii! Vin cu tancurile!

Nemţii erau. Cu tancuri, cu camioane, cu motociclete – cu tot ce trebe. Şi s-au oprit cam la vreo sută de metri de barieră (cam pe unde-i acuma economatul lui Vanghelie). Boon – se dă un neamţ jos de pe motocicletă şi-ncepe să latre ceva la portavoce, pe limba lui – ainţ, ţvai, poliţai, fordizbitînzid, gutăntag – nu-nţelegea nimeni nimic.

– ce zîce, ce zîce? se deteră rahovenii pe lîngă soldaţii noştri.

– ce zîce, ce zîce – făcură soldaţii – să le dăm drumu-n oraş!

– păi – ziseră rahovenii – şi le daţi drumu’? Că nu-i corect, că pe noi n-aţi vrut să ne lăsaţi să ieşim, pe ei  îi lăsaţi să intre?

– da’ nici lor nu le dăm drumu’! ziseră soldaţii

– ei, aşa da – rahovenii erau mulţumiţi acuma. Şi nemţii ce fac, o să tragă cu tunu’?

– mai mult ca sigur!

– şi trag şi-n noi, sau numai în voi? se interesară rahovenii, că nu ştiau cum e cazu’ la insurexie. Adica, mai stăm aici, să vedem ce iese, sau să ne dăm mai deoparte?

… da’ uite că neamţu’ cu portavocea se enervase, ai zice. Nu’ş ce se răţoieşte el iară, şi nemţii scot mitralierele – şi-ncep să tragă. Şi trag în geamuri, în maşini, şi trrrrr! trrrrrr! şi deodată nimeriră nemţii-n butoiu’ cu bere!

– săriţi, fraţilor! strigar-atuncea rahovenii la soldaţi: ne-a spart nemţii butoiu’! ne-a prăpădit berea la insurexie! pe ei!!!!!!

7 comments to Rahova în vîltoarea războiului

  • Freesys

    Si asa a luat nastere centura ! Trupele, fiind bariera coborata, au fost nevoite sa ocoleasca Bucurestiul pana la gara sau pana la aerodrom. Bre si poate descopera Radu Nasu Moraru ca statul german datoreaza sectorului 5 cateva miliarde de euro despagubiri de razboi !!!

  • Dan

    Din acelasi ciclu e povestea pasarelei metalice de la Basarab; zvonul urban sustine ca ar fi fost ridicata de armata germana la “insistentele” unui general care s-ar fi… hmmm, “amorezat” de o domnisoara care isi avea domiciliul in partea opusa a caii ferate, pe ideea ca vizitele nocturne sa nu se soldeze cu accidentari printre liniile de tren. Ce e si mai interesant e ca acea pasarela a fost ridicata ca o constructie temporara, doar ca in .ro termenii acestia sunt foarte relativi 😉

  • ce placuta comunista!

  • felicitari! fin, fluent, sugestiv, haios. toata admiratia pentru talentatul autor! 🙂

  • l.s.

    Seamana cu una din povestirile de razboi ale raposatului meu bunic! In vara lui ’44, la frumoasa varsta de 18 ani, pe cand era baiat de pravalie, a iesit in ziua lui libera la cinema, cu doua fete. S-a intalnit in oras cu un vecin de la tara (o comuna de langa Bucuresti )iar acesta l-a parat tatalui ca umbla in oras cu “bagaboante”. Drept urmare, s-a trezit ca a venit dupa el strabunicul cu o falca in cer si una in pamant si i-a tras o corectie sanatoasa, buna de vindecat cheful de “bagaboante” si de cheltuit banii pe frivolitati. De suparare, s-a inrolat voluntar, ca sa se razbune pe familie. A tandalit cateva zile, ca proaspat inrolat, cand, ce sa vezi, vine “insurexia”. A fost foarte entuziasmat, caci, intre timp, elanul razboinic ii pierise si voia “la mama”. Credea, ca multi alti concetateni naivi, ca razboiul s-a sfarsit iar el va pleca acasa. Dar n-a fost sa fie asa: a facut razboiul pana la capat, a ajuns pana in muntii Tatra iar spre final a fost ranit, ramanand invalid pe viata. Insa povestirile lui de razboi erau in stilul asta, relaxat, din textul dumneavoastra. Bine, cand lua un paharel in plus iar noi, copiii, nu-i dadeam pace: “spune, tataie,mai spune!” incepea sa inventeze, incluzandu-l in poveste chiar si pe Mihai Viteazul!

  • hm

    mai glumim, mai luam lucrurile usor, da-i bine ca ne mai aducem-aminte de ce a fost. Si a fost.

  • PaulIP

    Splendida relatare!!
    Am ras cu lacrimi!
    A face haz/misto de necaz este caracteristic noua, romanilor, dar iata ca exista si o parte buna in asta!
    Inca o data, felicitari!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>