de Ando și HM
Dacă ne plimbăm oleac’ prin preajma Mitropoliei, vedem – din 11 Iunie – o stradelă ce se-nfundă-n acareturile popimii. Poartă numele lui Miron Costin; înainte era cunoscută, simplu, ca – Mitropoliei și – după ce s-a-naintat în grad instituția – Patriarhiei:
Nu-i singura fundătură cauzată de popime; aceeași tărășenie-i și dinspre Ienăchiță Văcărescu. Dacă-i să fim drepți, ambele capete ale străzii Ienăchiță Văcărescu-s înfundate; cel’lalt e blocat în urma construirii blocurilor de „Centru Civic” ce mărginesc Piața Unirii…
De fapt, avem aici – în josul Mitropoliei – intrări interzise oamenilor: deși ar fi așa de frumos și normal să-i lași să intre-n curtea Palatului Patriarhiei! Ia, uite, mai e un acces oprit – din Principatele Unite…
Să rămînem prin zonă de-acum, fiindcă-i destul de bine garnisită cu fundături. Un intrînd fără nume, din Muzelor; din 11 Iunie, mai jos de Rondul cel mare de la Carol, avem intrarea Ovidiu.
Din strada Căpitan Gheorghe Preotescu, intrarea cu același nume – și vizavi de ea, micuța Drăgușa:
… dar cea mai frumoasă plimbare printr-o fundătură o poți face băgîndu-te din Principatele Unite pe-aici – pe Titus:
Din stradă, nu-ți zice nimic, nu te-mbie cu nimic; dar înăuntru e o mică parcelare cochetă și discretă, o alee care se-ncheie-ntr-un dreptunghi – ia, de vedeți!
Nu pot, în ruptul capului, să înţeleg de ce parcul palatului Patriarhiei este, în continuare, închis pentru public. 🙁
cică se poate vizita, organizat.