Din zbor – Limba română (IV)

scris de C. D. Mocanu

 „Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.”

Undeva, aproape de București, în preajma unui cunoscut aerodrom, s-a prăbușit un avion de mici dimensiuni. Mană cerească pentru televiziunile care vânează senzaționalul într-un fapt divers transformat în subiect de doi lei și de care trag (musai cu transmisii în direct) ca de un cal mort.

Cel trimes să inventeze o știre și să bată apa în piuă ne informează că reprezentanții autorităților „…. au venit la locul unde s-a prăbușit epava”.

Admițând că termenul „epavă” este folosit corect, conform înțelesului și semnificației lui, orice cunoscător de nivel mediu al limbii în care gândește se întreabă cum oare s-a ridicat epava de la pământ pentru a avea apoi ocazia să se prăbușească.

Pitpalacul aterizat în mijlocul câmpului, grăbit fiind să facă o știre, și-a lăsat mintea în redacție sau pe unde o mai adăpostește pentru a fi permanent odihnită. Cât despre știința de carte…! Dacă ar fi știut măcar unde să caute, ar fi aflat că epava este o „rămășiță a unui vehicul construit, amenajat și echipat pentru a pluti și a se deplasa pe (și sub) apă în scopul efectuării transporturilor de mărfuri sau de oameni, executării unor lucrări tehnice etc.”