Cînd pleci de la nimic – nu de la zero, ci de la minus! – n-ai ce pierde!
Cînd pleci de la nimic ai șansa unică să faci cum vrei, cum îți place – nu să peticești și să cîrpești!
Cînd pleci de la nimic nu te-oprește nimeni s-o iei pe-o cale nouă, ambițioasă, nebătută de ceilalți!
… dar cînd pleci de la nimic și – după un an – lumea simte că n-ai făcut nimic… nene, poate nimicul ești chiar tu.
Pentru că – vedeți voi – nouă ne pare că de un an de zile tot ce fac administrațiile locale înnoite e să-ncerce să-ncropească, să se laude că vor s-ajungă să măture strada cum se cuvine.
Știți – Bucureștiul e-n așa un rahat încît, deși are nevoie de străzi măturate, asta nu mai îi e de-ajuns; doar prin idei noi, îndrăznețe, care trag după ele scuturarea de mediocritate poate să ridice iar capul sus.
Și nu vedem asta: și ce-i mai trist e, că deși știm cu toții că administrațiile astea n-o fac, nici alții nu le-ndeamnă, nu le-mping.
Eu cred că o masă critică a populației active a ajuns în punctul în care și-a pierdut speranța. Bucureștiul nu mai e privit ca un loc unde să îți crești copiii; practic acum mentalul e ceva de genul “ultimul stinge lumina”. Momentele 2014 (Iohannis) și 2015 (Colectiv) au fost oportunități ratate, poate și fiindcă energia societății s-a descărcat prea rapid; ulterior manifestațiile anti-corupție din iarna 2017 s-au încheiat într-o “remiză” (ca la șah). Ce a urmat și urmează se vede: blazarea tinerilor, investiții în biserici și cimitire pentru electorii care votează.
Foarte rău. De-abia începuseră să se cace pe ei când aveau de-a face cu nemulțumiri exprimate public.
Bine că se pierde iar totul în miștouri contra lu’ Găbița.