… căutînd să merg cu cei mici în parc, un polițist local m-a îndrumat unde am voie și unde-i mai bine să parchez; iar după ce i-am mulțumit, omul m-a rugat – chiar dacă șoseaua era liberă și făceam un oareșce ocoliș – să traversez pe la trecere, ca să fiu în cu ai mei în siguranță.
Cît de bine face nu doar o faptă bună, dar și o vorbă bună! Și ce simplu e să spui vorba aceea…
Și unul din rosturile autorității publice care are de-a face cu cetățeanul e să-i vorbească, să-i comunice, să-i arate că nu sîntem între vite.
… ieșind din București, deunăzi, m-am pomenit într-o coloană pricinuită de-un accident. Oamenii înțelegeau că trebuie să aștepte, înțelegeau că polițiștii trebuiau să măsoare, să pozeze, să deslușească împrejurările nenorocirii.
Dar, deși erau îndeajuns de mulți polițiști rutieri care dirijau traficul gîtuit, niciunul – niciunul! – n-arunca vreo privire sau o vorbă șoferilor care treceau pe lîngă el la pas: „conduceți cu grijă”… „mergeți încet”… „gîndiți-vă la cei de-acasă care v-așteaptă”…
Și de cîte ori n-am văzut scena asta – de prea multe ori: nu-i treaba lor să ajute șoferii, ci doar să dirijeze… să mîne vite.
Dacă ar sta să vorbească cu fiecare şofer, nu ar mai putea să ,,mâne vitele”. Iar dacă nu ,,mâni vitele”, rămâi cu strada blocată. Am văzut chiar cazuri când poliţiştii strigau ,,Circulaţi!” celor care încetineau să se uite la maşinile accidentate. Şi într-un fel făceau bine ce făceau, pentru că au fost numeroase cazuri când cei care se holbau la accidente au provocat ei îşişi alte accidente, nemaifiind concentraţi la condus. Iar un poliţist trebuie să IMPUNĂ respectarea legii şi să sancţioneze încălcarea ei, nu să fie confidentul participanţilor la trafic şi nici să stea la taclale cu ei. Relaţia dintre el şi cetăţean – pe timpul serviciului – trebuie să fie strict profesională.
Nu e vorba numai de poliție sau de autorități publice aici; mediul nostru social nu are printre valorile de bază chestiunea numită “vorbă bună”. Toți o așteptăm dar nu știm să o dăm fiindcă am primit-o prea rar, aproape niciodată – începând din familie, prin școli sau facultăți și mai departe pe la locurile de muncă. Iar pe stradă, dacă remarcăm excepțiile, …