Io zic că nea Nicu-i mulțumit. Se uită-n jos… ăăă… în sus la noi și se distrează.
Mamă, ce le-o mai trage capitaliștilor și azi.
E vorba de aceia ce vin să viziteze Casa Poporului!
Vai de curu lor.
Kilometri prin soarele nimicitor, prin pustieșagul apăsător ce-nconjoară imensa clădire!
Îi vezi, sleiți, istoviți, stacojii la față – cîrduri, perechi, găști, cu ghizi sau cu hărți, cu sticlele de apă golite (firește că nu e vreun loc pe aici să-și cumpere altele) – cum ocolesc zidul prost și urît, privind cu speranțe la intrările auto de pe colțuri… aici? pe aici s-o intra? Nu… mai e de mers juma’ de kilometru! Ba mai sînt și nenorociții care ajung – cine știe cum! – pe partea opusă, cea din 13 Septembrie…
Și nea Nicu… vă zic io! Se distrează, acolo unde e! Ohohoo!
Așa-s toate, cu dus și-ntors. Noi ne simțim bine în parcul Izvor, transformînd mausoleul urban în loc de veselie – dar purceaua-i în continuare moartă-n coteț.
Și ce mai coteț! – al Poporului.
E, în curând vor avea obiectiv turistic și pe 13 Septembrie! Bine că nu mai e haita de câini de pe Uranus 🙂