despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

„de la sine”

Germană-karate-balet-engleză-tenis-teatru-engleză-chitară-baschet-olărit-șah-pictură – și lista ar putea continua; și continuă.

E vorba de ce băgăm în copii, de lucrurile cu care-i pregătim de viață și de ce-i așteaptă mai încolo.

Par multe, dar nu-i greșit; copiii au în continuare copilărie, copiii se joacă, copiii fac și desfac: doar că, desigur, lucrurile „nu mai sînt ca pe vremea noastră” – dar mă-ntreb dacă nu cumva fiecare generație n-o fi recurs la aceeași replică. Chiar și „pe vremuri” copiii se duceau la felurite cercuri și aveau o droaie de activități suplimentare; și nu mă refer la culesul porumbului.

În fine: ideea-i că încercăm, cum știm mai bine, să-i învățăm și să-i pregătim.

Așa că-s cursuri de orice; cu adevărat de orice. Doar cursuri de telefon-calculator-internet… n-am văzut.

Asta fiindcă, probabil, presupunem că astea se-nvață de la sine; și, într-un fel, cam așa și e, fiindcă cu siguranță că deprinderile celor mai mulți dintre noi sînt neîndeajuns. Bunicii se prind greu, învățătoarele și profesorii de-abia de știu să dea un „paste” într-un document; cît despre ce-nsemnează siguranță pe internet… subiectul e dureros!

Da… copiii-nvață „de la sine”… dar știm ce-nvață? Știm dacă ei știu să se ferească să dea „YES” la orice prostie, știm dacă ei înțeleg să nu meargă din link în link și din clip în clip, fără s-ajungă în locuri unde pîndesc pornografia și prădătorii sexuali?

Mi-e teamă că aceste chestii nu se-nvață de la sine!

Învățăm, bunăoară, să vorbim „de la sine”, dar facem limba română pînă-ntr-a doișpea!

De-aceea învățarea telefonului, a internetului și-a calculatorului n-ar trebui să fie așa ușor trecută cu vederea – nu cînd nimeni mai nu poate trăi fără ele.

Știm ce fac, ce citesc, la ce se uită, la ce-s expuși copiii? Și dacă nu știm… știm cum s-aflăm ce-au citit, la ce s-au uitat și la ce-au fost expuși?

Știm cît din activitatea lor online… hm! – știm că au activitate online?

Știm cît din ceea se creează în online ajunge direct la copiii noștri și este creat special pentru ei? Și nu-i vorba aici de site-urile cu cîntece pentru copiii și cu jocuri pentru copiii – ci de influenceri care produc melodii, parodii, clipuri, materiale „haioase” la care se uită și puștiul de la clasa pregătitoare, și cel ce nu mai e puști deja, ci adolescent.

Sînt o groază de oameni pricepuți la internet care afirmă și azi că vloggerii, că influencerii pe Youtube, că distribuitorii de pe Facebook n-au nici un viitor fiindcă „nu monetizează” traficul: și în tot acest timp, acești oameni pricepuți nu văd că vloggerii și influencerii n-au nevoie de monetizare, ci de mica lor glorie – glorie la care-s expuși nu oamenii pricepuți, ci copiii oamenilor pricepuți.

11 comments to „de la sine”

  • Dan

    Acum, s-o spunem pe-a dreaptă, și cu educația sexuală tot pe acolo suntem. “Procesul tehnologic” e partea simplă, am fi dispărut de mult ca specie dacă era nevoie de cărți pentru asta; complicația vine pe la BTS-uri, contracepție și practici neaprobate de biserică sau de “coaliție”.

  • Alex

    Cat este orgoliul parintilor…ca al lor e mai cu motz, cat pot asimila copilutii ?
    Psihopedagogia are reguli stricte, se pare insa ca fiecare face ce-l taie capul..cu copchilul lui !?
    Am cunoscut si cunosc (din pacate) mari rateuri existentiale…dar care stiu sa cante la pian, vorbesc un milliard de limbi straine (toate..scalcite) din pacate si sunt: orbi, surzi ..si prea putini adaptati la mizera existenta pe care gresit o numim viata ! Concluzia lor – valorile mari (genial, multilateral dezvoltate) …nu sunt cautate ! Trecand peste o anumita doza de adevar relativ, discernem “copilul mamei”..care a supt pana la noua ani, a facut pian pana la paisprezece, a terminat facultatea X..si s-a trezit ca existenta nu este neaparat definita de “sanul parintilor”…daca acestia nu au si relatiile aferente, pentru a-I “tzine in carca” toata viatza…Apreciez mai degraba “bagabontii” ..printre care cu (dez)onoare ma numar si eu…care au avut ambitie, determinare, putere, etc…In pozitia actuala de (cadavru) didactic..cred ca am vazut destule si in RO si “urbi & orbi”..astfel incat sa ma pot pronunta..chiar si amuzant – sper 🙂

  • Alex

    Va propun sa facem un mic exercitiu de imaginatie; ce s-a intamplat cu sefii de promotie din liceu, facultate, etc. in existenta reala ? In afara celor ce au plecat in anii’60-70..catre..”locuri gata pregatite” …restul (vorbesc desigur subiectiv) prin prisma propriei experientze…nu stau prea bine, din pacate, desigur…Revenind la “oile noastre”..nimic – dar nimic nu poate substitui afectiunea parintilor si timpul petrecut impreuna ! Nici macar un “after-school” ..Traiasca semi-internatul…vremurilor trecute…cand era groaznic de rau…dar parea ceva mai bine !?

    • Cornel S

      Alex: Apropo de sefii de promotie: acum cativa ani, când baiatul meu, copil fiind atunci, a avut de trecut un examen, pe care l-a trecut mai mult decat onorabil, adica peste media 8, am spus, intr-o anume asistenta: cei care au obtinut media 10 au impresia (ca si parintii lor) ca, peste ani, vor avea un serviciu de nota 10, un partener de viata de nota 10, socrii de nota 10, copii, normal, de nota 10 si, când nu o sa spele pe picioare, o sa le puta tot de nota 10, ha. Putini au inteles…

  • Alex

    Imi vine in minte o faza reala pe bune !
    Nicolae Iorga bun amic cu fratele bunicului Stroila (cel care-I tiparea operele) si cu care am nenumarate poze – inclusive ci tipografia..se plimba pe lacul Cismigiu, intr-o barca unde la vasle era..nea’ Gheorgehe, barcagiu tocmit de administratia lacurilor !
    Discutii lungi..in care Iorga , un pedagog desavarsit incerca sa-i explice “barcagiului” ce importanta este cunoasterea istoriei !! Ghinion insa..barca ia apa…iar barcagiul il intreaba: “dom’ professor, eu mi-am irosit multa viata neinvatand carte…dar dvs. stiti sa inotati !? Pai..nu zise marele professor !!! Eh..atunci cred ca ati “fript-o”..s-at putea sa va pierdeti CHIAR TOATA VIATA !!

  • Alex

    Apropos..n-am avut ce face si “m-am cautat” la arborele genealogic !
    Nu va plictisesc cu amanunte dar..unul cred ca trebuie mentionat – se pare ca ultimul sot al lui Audrey Hepburn (superba)..a fost Andreea Dotti..nepot de sora al bunicului..Doamne, Doamne…de ce nu m-am nascut mai devreme…sa ma fi invitat si pe mine..la ei acasa !? Cred ca ramaneam handicapat pe viata..s-asa nu sunt sigur ca sunt prea bine !? Scuze pentru locul nepotrivit al comentariului..dar..N.Iorga a fost nasul de botez al fratelui mamei… Ma si mir cum am ajuns eu “de stanga”..cred ca am baut “lapte rosu”..desi nu prea aveam de la cine; tatal meu avea o licenta in farmacie in Romania si una in biochimie/medicina generala obtinuta in Germania ..!?

  • Alex

    @Cornel S
    Buna si fina observatie !

  • Dan

    A-propos de note la școală și succes în viață, lunile trecute am avut întâlnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului, prilej pentru a sta într-o seară să verific profilurile de Facebook ale foștilor mei colegi, în special cei de clasă. Pentru context, am fost la cel mai bun liceu din oraș, la clasa cu indicativul “A”, adică așteptarea societății ar fi că dintr-un astfel de mediu să “iasă” ulterior doctori, profesori, ingineri, specialiști, politicieni… da, hai să lăsăm glumele deoparte. Concluzia mea e că succesul în viață vine din combinația a 3 parametri:

    1. grad de inteligență – ni s-a făcut un test IQ prin cls. 11, așa, de distracție, clasamentul urma oarecum dar totuși destul de vag notele și mediile, însă în mod cert campionii în cele 2 clasificări erau diferiți. În principiu cei din zona de sus a acelui test par să fie, ochiometric, “mai bine” acum decât restul.

    2. suport parental – asta s-a văzut la “decolare”, unii atingând la 25 “nivelul” la care alții au ajuns de-abia la 35.

    3. accesul la oportunități la vârsta adultă, celebrul “noroc în viață” – adică intrarea în anumite cercuri, accesul la anumite joburi, posibilitatea de a “călări” câte o bulă, gen cumperi ieftin o casă și apoi o vinzi scump sau ai o anumită meserie care brusc începe să se plătească mult mai bine pe piață.

    Altfel notele de dragul notelor nu aduc nimic bun. Am o verișoară primară, fată de 10 pe linie, premii 1 în cascadă și olimpiade naționale, intrată prima pe listă la cel mai bun liceu din județ la ea, asta acum mulți ani. Traseul ei în viață a trecut ulterior pe la psihiatrie, unde doctorii români au confundat burnout-ul școlar-profesional cu schizofrenia (cu tratamentul de rigoare), de a ajuns fata să nu-și mai poată scrie singură numele pe foaie. După mult chin cam pe la 30 de ani a terminat un “Spiru” și acum la 40+ e profesoară de gimnaziu undeva la țară. Zău dacă văd legătura naturală între “prima pe listă la liceu” și a fi profesor în mediul rural, dar poate părinții ei o văd.

    • Cornel S

      Sunt perfect de acord cu dumneavoastra! Dovediti ca sunteti un om foarte inteligent prin modul in care puneti problema, motiv pentru care sunteti de felicitat. Considerati ca aveti toata admiratia mea!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>