Cîtă răbdare să ai – cîtă să mai ai?
Și înțelegere…
Dar te uiți în jurul tău – și vezi că ceilalți sînt în stare să facă, ceilalți reușesc să se miște: și te seacă gîndul că de ce numai ceilalți?
… cît mai ține pînă cînd să fii-n stare să faci și tu, totuși, ceva?
Să exemplific!
Iată sectorul 4, și iată sectorul 5! Amîndouă, anul trecut, s-au ales cu primari noi!
E adevărat: primarul din sectorul 4 – Băluță – fusese deja viceprimar, fusese deja interimar; dar nici primarul din 5 – Florea – nu era întrutotul străin de ce se petrecea-n sector.
Și acum să ne uităm la ce se face!
Băluță nu mai prididește cu treaba!
Sigur că o mare parte din ceea ce face Băluță în sectorul 4 e chinuitor, excesiv, urît: dar gunoiul se strînge, parcări se fac, bulevarde se-ngrijesc, iarba se taie frumos – măcar există iarbă de tăiat! – și locurile de joacă-s curate!
Dar în sectorul 5 încă nu se face nimic, nimic, nimic! Sîntem mereu gata să ne-apucăm de făcut ceva, avem planuri, idei și proiecte… și mai ales, avem cele mai întemeiate scuze că nu facem nimic!
Cu toată răbdarea și-nțelegerea din lume: noi vedem că ăl’lalt face! … că-i iese! … că-ncearcă!
Și ne seacă!
Poate ar trebui să-i zicem mai concret ce vrem.
Mi se pare interesantă inițiativa PMB „Propune pentru București”: propui proiecte în limita a 200 de mii euro. E foarte puțin, dar poate așa vedem ce îmbunătățiri populare se pot face fără cheltuieli mari.
Eu am propus protejarea cu garduri a liniei 32 pe tronsonul Chirigiu-Unirii, iese la vreo 165 de mii de euro. http://propunepentrubucuresti.pmb.ro/vezi-proiect/113
O să citesc cu atenție proiectele. E un exercițiu bun și cu folos.
Revenind la orgada noastră – ce Dumnezeu să-i ceri?