După cum știți cu toții, nu ne-deletnicim cu pusul de-ntrebări de dragul de-a le pune.
Asta nu-nsemează – Doamne-ferește! – cum că nu-ne-nteresează ce-ați putea spune.
Doar că… așa ni-i felul. De-aia nu căutăm nici subiecte dintr-alea care să inflameze discuțiile, care s-aducă pe-aici oameni puși pe harță…
Așa lucrăm noi: bine… rău… și tragem nădejde că v-oți fi obișnuit!
Ei, așa cum facem noi lucrurile, pesemne că – totuși! – ceva-ceva nu-i chiar așa rău, de vreme ce ne citiți și-acum.
Și vin întrebările, din curiozități îndreptățite: ce v-o fi adus aici, la noi pe site? Și cînd? Ce v-a făcut să rămîneți? Ce v-a făcut să mai plecați – și ce v-a făcut să vă-ntoarceți iară?
Am vrea să știm.
Cai bătrîni la buiestru, nu ne-o învăța să schimbăm multe din ceea ce facem; dar ne-o ajuta să facem una-alta oleac’ mai bine…
… cu mulțumiri.
În urmă cu 8-9 ani locuiam încă în București și eram fascinat de el. Îmi plăcea să citesc povești puțin știute despre locuri pe care le cunoșteam sau nu. Și așa am găsit blogul ăsta.
Nu mai stau din 2010 în București (deși n-am plecat din țară), dar continui să citesc blogul cu mare plăcere și să urmăresc „din umbră” viața orașului meu adoptiv.
Îmi place tonul moderat și relaxat al autorilor (chiar dacă nu sunt întotdeauna de-acord cu opiniile lor politice), diversitatea subiectelor (preferatele mele sunt articolele despre transport și despre urbanism, articolele care dezgroapă istoria câte unui colț de oraș și memorialistica) și senzația de „club al celor care iubesc Bucureștiul și cu bune, și cu rele” pe care mi-o lasă blogul.
Mulțumesc – da, știm c-au mai plecat cititori „pe politic”.
Cred că am ajuns pe aici la începutul lui 2010. M-au atras mai ales discuțiile despre transport public și urbanism. Dar există și niște afinități geografice mai specifice, din RFG în Matache și Domenii. Apreciez și eu tonul moderat al autorilor. Ne mai arată pisica din când în când, e drept!
Avem noroc la vecini, și asta-i bine!
mîța care miorlăie nu zgîrie!
Mie de la Matty mi se trage 😀
Apoi am descoperit partile cu vechiul Bucuresti.
Imi place ca nu dati…cu barda si acceptati si alte opinii. Imi place mult si calitatea comentatorilor!
Pacat ca pagina de faccebok nu e la inaltimea blogului, dar asta se poate remedia relativ usor.
… și cînd te gîndești că ne-am apucat de Matty așa… într-o doară!
Nu o dată am spus-o, comentariile îmbogățesc subiectul și repet invitația de a scrie: nu doar comentarii… ci și articole!
Cu pagina de fb, asta e, știu că nu-i jucăria care să-mi fie cea mai dragă. Am mai ținut una, pe care-o grijeam mai mult, dar am renunțat la ea – poate nu trebuia. Știu că nu „băgăm” de-ajuns pe pagină.
> ce v-o fi adus aici, la noi pe site?
Cumva întâmplarea. Căutam site-uri despre București și…
(Și recenziile la merdenele m-au adus, desigur.)
—
>Și cînd?
Prin 2009. Prima oară am citit, cum altfel, o recenzie la un restaurant sau cam așa ceva. Ceva de pe calea Rahovei, Piata de flori, poate chiar Șoseaua Viilor…
—
>Ce v-a făcut să rămîneți?
Bun-simțul. Tonul uman. Informațiile.
(Și recenziile la merdenele, desigur.)
—
>Ce v-a făcut să mai plecați
Nimic. Bine, dacă mai insistai puțin cu profesorul Burnei plecam puțin. Dar până și atunci ai înjurat cu bun-simț.
(Dar dacă nu mai faci recenzii la merdenele plec.)
să-ți facă Burnei recenzii la plăcinte atuncea, că are timp liber.
Decît, însă, mulțumesc – pentru multe.
Cum? Cautam fotografii din Bucurestiul pe care-l parasisem in 1980, deci nostalgia a fost driver-ul.
Cand? 2007, chiar de la inceput
De ce am ramas? Calitatea blogului, tonul Dvs. competent si foarte civilizat (rara avis azi) Si va citesc de cateva ori pe saptamana
Nu am plecat.
Multumesc si mult succes.
Contează enorm să știm că lucrăm pentru mușterii buni și vechi. Ce-i drept, începutul a fost mai încoace – 2008, cu creșterea expunerii din ianuarie 2009.
Mulțumim mult!
Adevarat, 2008/9, aveti dreptate, citasem din memorie cand am postat.
Pagina Dvs este o placere de citit.
Multumesc
orișicît, sîntem vechi 😉
Eu am cautat la un moment dat pareri despre Issa Supermarket de la Cutitul de Argint – eram curios daca a cumparat cineva carne de la raionul unde n-am vazut niciodata clienti. Si am ajuns aici : https://www.simplybucharest.ro/?p=12500.
Mi-a atras atentia treaba cu “dupa ce gusti din bunatati, incepi sa te crezi sultan” – desi n-am gustat, ca n-am incredere, cel putin nu in privinta magazinului de la Cutitul de Argint.
Unde se vorbeste despre mancare, locuri “nevazute” din Bucuresti si transport public, ma simt ca acasa!
Deci ne-a făcut „turcul” un bine:)
Chiar – n-am mai luat demult nimic de la Issa….
Pe mine m-a “secat” atitudinea unui paznic de la Cutit, sa fie 1 an si ceva de atunci. Era o singura casa deschisa, iar nenea statea la cealalta tejghea si manca pateu cu paine. Am pus 2 produse pe tejgheaua LUI, zicand ca ma intorc in magazin dupa ceva ce uitasem sa iau, la care nenea zice : “ia-le, dom’le, de aici, nu vezi ca mananc?”. Eu zic ca mai bine merg in alta parte, nu vreau sa deranjez. Iar in drum spre iesire mi-a trantit si ca “atata ma duce capul”. Si te asigur ca nu-s deloc arogant de felul meu. A beneficiat de o reclamatie online, dar nimeni n-a raspuns. Pacat, chiar imi placea magazinul de la Cutit.
ei, deja astea-s măgării mari…
Nu mai știu cum am ajuns aici. Căutam informații despre patiseria Fadel, oare?
Citesc la câteva zile, câteodată mai des, câteodată mai rar.
Chiar dacă acum nu mai locuiesc în București, tot îmi place să citesc despre el.
Fadel, Saray… Tot pe filiera „orientală” ne știm!
Acum m-am uitat în arhivă. La articolul despre Saray am comentat prima oară aici, dar de citit citeam de ceva timp :). Acum pot recomanda restaurante turcești în Constanța, dacă tot vorbim de filiera ”orientală”.
Îmi plac aici articolele despre colțurile mai puțin cunoscute din București, articolele despre civilizație urbană și să nu uit, sunt o înfocată cititoare a Soniei Ratatouille :). O aștept cu articole noi!
Ar cam putea să mai scrie și ‘mneaei, ce-i drept 😀
Marile firme, alea care se respectă, după ce le răspunzi la-ntrebări dau şi ele ceva din partea casei. Mai aştept mult micii şi merdenelele?
Atîta vreme cît vă călătoriți incognito, este greu să fiți dibuit pentru a vi se remite potolul.
Sunt originar din Constanta, dar bunicii paterni au locuit in Bucuresti din 1950. Copil fiind, in anii 80, am petrecut multe vacante la bunici in casa lor de pe Str. Parfumului. Bucurestiul avea un farmec aparte inca de atunci, iar cu timpul fascinatia mea pentru acest oras a crescut din ce in ce mai mult. Am locuit in Bucuresti in anii studentiei (inceputul anilor 2000), iar din 2006 locuiesc in strainatate.
Prin 2010, cautand pe net alte site-uri despre Bucuresti in afara de Rezistenta Urbana (care, tin minte, era foarte misto pe atunci cu articolele lui Raiden) am dat peste simplybucharest. Comparativ cu RU, care avea articole lungi docmentate istoric si arhitectural, simplybucharest era mai lejer, cu articole scurte, majoritatea fiind despre lucruri cotidiene. Deci umplea cumva alta nisa. Am devenit in scurt timp fan al blogului si il urmaresc de atunci, in general o data la cateva zile.
Încep să îmi dau seama că avem mai mult public „afară“ decât credeam. O simțeam în preajma sărbătorilor, cu un vârf de nostalgie…
Un soi de Dolănescu al blogurilor.
De peste hotare inca imi place sa stiu ce se mai intampla zi de zi prin Bucuresti: la ce restaurante se mai merge, ce targuri se mai organizeaza, ce cladiri se mai construiesc, ba chiar si ce strazi se mai asfalteaza. Si multe astfel de informatii le aflu de pe simplybucharest.
Da! Mult timp am socotit că avem un public local, care trăiește zi cu zi aici și care simte pe pielea lui Bucureștiul. E de folos să înțelegem că… e mai mult.