Ne scrie domnii profesori!
O hîrtie frumoasă, oficială, cu antet mare, colorat, cu stemă; MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE și INSPECTORATULUI ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI…
Cuvinte înălțătoare! Educație – nu orice educație, ci chiar națională; Școală – chiar toate școlile din Capitală!… de emoție, nici nu-ți vine să răsufli; nici nu-ndrăznești să ridici glasul, întrebîndu-te, de pildă, de ce nu-i scrisă cu diacritice.
(diacriticele îs virgulițele acelea care se pun sub unele litere, ori căciulițele care se pun pe altele; fleacuri)
Și totuși urli! Fiindcă, înăuntru, domnii profesori dau cu mucii-n fasole:
„Prin familie se întelege sotul, sotia si copii aflati in intretinere…”
… copii!
Cu doi de „i” – că de mult ce ne-a plăcut școala, ne-am făcut profesori.
În josul documentului iscălesc și-și pun ștampila pe jumătate de pagină Inspectorul școlar general și Inspectorul școlar general adjunct; amîndoi avînd Cea Mai Nobilă Dintre Meserii Și Vocații…
… da, sînt profesori amîndoi.
… amîndoii!
dar de ce atatia de “i”?
Nu mai bine facem economie?
Declinare ar trebui sa fie:
un cop
doi copi
trei sau mai multi copii
“copiii” este prea de tot!