… petrecem prin magazine mai mult timp decît credem! Nu doar pentru cumpărăturile „mari”, plănuite o data-n săptămînă, ci și – și mai ales! – pentru cele de zi cu zi; cele pentru gustare, cele pentru prînz, cele de țigări, cele de cafea.
Citesc nenumăratele bombăneli și plîngeri ale celor care – de două-trei ori pe an – se pomenesc în fața vreunui ghișeu al administrației de stat ori locale. Cîtă zbatere, cît dispreț, cîte-njurături.
… aceleași persoane care pierd zece minute pe an la cine știe ce ghișee n-au nici o greață să piardă zece minute pe zi la cumpărături; dar țin ciocul mic pe socoteala asta.
Dar e la mintea cocoșului că dacă ai ghinionul, de pildă, să te afli lîngă un magazin unde toată lumea se mocăie și unde vînzătorii-s umiliți, o să ai parte de timp pierdut și enervări!
De asta – zic io – e important ce se-ntîmplă la cumpărături.
E important dacă la Mega Image stai prea mult, fiindcă-n unele magazine casierii numără restul precum babele pensia. Și degeaba zici că Mega Image se ocupă destul de rezonabil să aibă mereu tot ce-ai nevoie pe raft (fiindcă așa e! – uite, pe alocuri scapă, printre mezelurile gata ambalate, și ceva „Sergiana”) dacă nu-ți vine deloc cheful să cumperi de la Mega Image.
De-asta chiar nu mă interesează prea mult să am un magazin preferat; magazinul meu preferat e cel care mi-e aproape de casă, care mi-e în drum, pe care-l știu și-n care nu pierd vremea la casă – nu cred că există ceva mai scîrbos decît tîrguiala pentru „n-aveți un leu, să vă dau cinci”. La mine s-a nimerit să fie Kaufland; așa că mi se pare aiurea să mă duc să caut altceva-n Carrefour, Cora ori Auchan – de ce?
… nici măcar nu-i un Kaufland de mîna-ntîi (e cam de categoria a treia, ca sortiment și suprafață) da’ e fix ce și cît îmi trebuie!
Îmi convine – și zic asta cu toată responsabilitatea. Da: avem cu toții din ce în ce mai mult comerț mare la doi pași de casă și asta-nsemnează trafic crescut, aglomerație, nervi. Dar eu n-am uitat cînd trebuia să merg în Carrefour juma’ de oraș cu tramvaiul, fiindcă cel mai la-ndemînă era la Orhideea, în Grozăvești. Nu-mi convenea și nu v-ar mai conveni nici vouă azi.
(ce chestie; Carrefour Orhideea vinde de rupe și acum – dar Kauflandul deschis la Basarab, la doi pași și chiar mai aproape de alte puncte de interes, de stații de transport și cu minunata parcare acoperită unde nu te plouă și nu te bate vîntul șade mereu gol; bine, Carrefour mai are și microbuzele de transport cu care atrage destui clienți)
La câte cozi la administrație am stat, pot să spun că diferența e atât de magnitudine (ore, nu minute în plus), cât și de predictibilitate (la magazin știi că se deschide altă casă, iar când ajungi acolo nu te refuză din tot felul de motive birocratice; la administrație aproape niciodată nu știi cât stai și dacă „rezolvi”).
Până anul trecut, magazinul meu preferat, adică cel mai aproape, era pe stil vechi, cu autoservire doar pentru sucuri. Dacă prindeai ora de vârf acolo, cu 3-4 clienți la coadă, ieșeai după juma de oră :))
Aici nu țin minte să fi prins cozi pe model românesc; cred că ține doar de organizare și de personal. La orele de vârf sunt vizibil mai mulți angajați în magazin, casele se închid și se deschid în funcție de câți oameni par să fie în magazin sau la coadă, există case automate, case pentru puține produse, “răspunsul” de la pos vine în câteva secunde, chiar la o tranzacție cu chip și pin (nu touch) – și nu în câteva zeci de secunde. Cumva cred că toate astea se adaugă. Bine, și densitatea mult mai redusă a populației, dar asta se reflectă și în numărul mic de magazine.
Hai că-ncepe și Kauflandul de Ferentari să dea bîlbe; pleacă personal spre magazinul nou și mai mare ce se deschide înspre Alexandriei, pe undeva-pe-acolo. Se simte deja la case, deschise puține. Urmărim evoluția—