scris de Ando
Pont vândut de un amic: „vezi că e o rablă, într-o curte, în spate la un Mega Image…”
Omul, binevoitor, dar nefiind pasionat, nu-mi dăduse alte detalii, aşa că adresa indicată fiind aproape de casă şi, mai ales, ţinând cont de penuria de astfel de trofee, m-am repezit la locul faptei. Am ajuns la ţanc. In jurul „broscuţei” (un VW beetle, 1300), forfoteau câţiva inşi. „REMAT-ul o aşteaptă”, mi-am zis. Nu era aşa. Cumpărătorul o dorea pentru restaurare şi tranzacţia fiind încheiată, „broscuţa” trebuia urcată pe platformă.
N-a fost treabă uşoară, aşa că a pus umărul şi… subsemnatul. Mai întâi, a trebuit urnită maşina dintre bolovani. Aici, cele 100 de kg ale mele au contribuit decisiv la acţionarea pârghei improvizate dintr-o scândură. Apoi, am trecut la stilul… împins. Alte probleme, pentru că aleea de acces la curte, după ce că era îngustă, era şi exact perpendiculară pe axa maşinii. Vă daţi seama: viraj la aproape 90 de grade, făcut cu cauciurile dezumflate… Plus un câine foarte vioi, care încerca tot timpul să muşte pe unul dintre intruşii care i-au luat comoara din ogradă. Mă rog, totul s-a terminat cu bine, maşina a fost suită pe platformă şi a luat drumul spre atelierul de restaurare.
Să fie într-un ceas bun!
Chapeau!
unii dintre noi chiar și mai pun umărul la treabă, nu stau doar cu lingura-n blide.
:))))))))))))))))))
După 16 ani de broscărit (ne)fericit, nu pot decât să vă felicit 😀