Oraşul nostru a început să trăiască din nou odată cu anii 90. Ştiţi la fel de bine ca mine că nu s-au păstrat multe imagini din vremea aceea; s-o fi gîndit cineva că se petreceau lucruri care merită ţinute minte?
Nu casc gura prin oraş de ieri-de-alaltăieri. De-aceea m-am gîndit să mă uit mai bine prin jur şi să caut fel de fel de chestii rămase din acei ani de început: reclame, anunţuri… toate au o poveste.
Le-aş putea zice, parafrazîndu-l pe Raiden, vestigii ale vremurilor contemporane.
Să începem! Uitaţi-vă la caseta asta publicitară; s-ar putea să fie printre cele mai vechi, rămasă din Bucureştiul anilor 90:
Se găseşte pe strada Mircea Vulcănescu (încă Ştefan Furtună pe atunci, la intersecţia cu strada Horaţiu – adică între Popa Tatu şi Berzei)
N-am fost vreodată la clubul ăla, aşa că nu pot să vă spun cît a ţinut deschis; dar dacă citiţi numărul de telefon, o să vă mire poate că e format doar din 6 cifre. Pentru că aşa erau telefoanele din Bucureşti pînă în 1992, cînd li s-a adăugat o cifră în faţă (cele mai multe au primit cifra 6, mai puţine cifra 7, şi doar cîteva cifra 3).
Eu aş îndrăzni să spun că reclama asta e de prin 1991.
… să dai un telefon în Bucureştiul acelor ani era o încercare grea; erau puţine telefoane publice – şi ba erau blocate, ba erau stricate – aşa că-ţi înghiţeau fisa şi rămîneai cu buzele umflate. Ce să mai zici de faptul că se auzea şi tare prost la ele.
Primele telefoane publice cu cartelă au apărut cam pe la sfîrşitul lui 1993. Apogeul lor a fost între anii 1995 şi 1999 – apoi a prins telefonia mobilă.
Să coborîm în timp: a fost odată ca niciodată, cînd erau şi mai puţine telefoane în oraş. Telefoanele publice erau rare. Abonaţii casnici erau şi ei puţini. Pînă şi instituţiile de stat aveau doar cîte-o linie-două pe care puteai vorbi cu oraşul. Prin anii aceia, anii 60-70, găseai astfel de indicatoare în faţa instituţiilor care aveau un telefon public în vreun hol sau în curte:
… tăbliţa asta e tare veche; poate are chiar şi 40 de ani. Nu e o raritate – sînt încă multe în oraş. E pozată în faţa Institutului de Hematologie, de pe strada Constantin Caracaş.
E interesant să-ţi arunci privirea peste Cartea de telefon de-acum 50 de ani. Să-ţi faci o idee despre Bucureştiul în vremea puterii populare… Am găsit în cartea asta de telefon o reclamă care mă făce să cred că, dictatură sau democraţie, din telefonie se scot bani frumoşi, aşa că merită să-i convingi pe oameni să se aboneze:
acu’ juma’ de secol se făceau reclame mai bune ca azi, nu?
Hah! Imi place acest spin-off! Chiar ar fi interesant de cautat mai multe vestigii din 1990-1995, asa…
Sa nu uitam ca inainte de 1989 pentru a-ti instala un post telefonic puteai astepta cativa ani buni. La Disco Raza stiu ca era raiul prostituatelor.(nu ca as fi frecventat localul)
merită să căscăm ochii, că mai este cîte ceva de găsit.
şi să nu uităm cum se întindeau firele de telefon de la un bloc la altul, în cartierele nou-construite. prin anii 80 a început brambureala cu cablurile în Bucureşti
2-3 = digital (sau international cum era mai cunoscut in vremea respectiva) 6-7 = analogic.
Freesys, cred ca mai degraba 3 in sectoarele 1-2, 6 in sectoarele 3-4, iar 7 in sectoarele 5-6.
Ai dreptate dar in sectorul 3 incepeau si cu 6 si cu 3.
2 şi 3 erau pentru centralele digitale, iar 6 şi 7 pentru analogice. În zona de Nord şi în Crângaşi numerele de digitală începeau cu 2, în restul oraşului cu 3.
La trecerea la centrală digitală nu toate numerele au fost trecute pe 2, 3, 4, 5. În unele abonaţii au rămas cu vechile numere – celor de la Romtelecom le-a fost tare greu să facă asta peste tot, ca să nu fi nevoit să-ţi schimbi numărul…
ai uitat de “4”- erau numere care tineau, cred, de centrala digitala de la Puisor.
În Drumul Taberei erau numere cu 45, 46, 25 şi 26 în faţă, iar în Militari cu 60. De pe o parte din numerele cu 60 nu se puteau apela cele cu 46 (!), invers era posibil (dacă, prin absurd, reuşeai o astfel de conexiune, se auzea ca din Africa). Toate numerele de mai sus au primit 7 în faţă (încă se mai zice ,,46.xx.yy cu 7 în faţă”), dar tot nu se putea suna de la unele 760 la 746. Situaţia s-a rezolvat abia înainte de trecerea la digital.
Numerele cu 745, 746, 725 şi 726 care treceau la digital primeau 411 sau 413 în faţă, celelalte 4 cifre păstrându-se (Pe atunci erau digitale numerele cu 2, 3 şi 4, cu 6 şi 7 erau analogice, cu 8 erau cu suprataxă, iar celelalte cifre nu erau folosite… abia după liberalizarea pieţei au început să apară numere cu 1, 5 şi 9). Evident, plaja de numerotare astfel creată nu făcea faţă, aşa că atunci când a început marea digitalizare, s-au păstrat numerele vechi rămase.
Prin Vitan erau numere cu 621, care la digital (1997?) au devenit 320.
@Dr2005: numerele cu 62x au devenit si 321- 328.
Nu stiu de 329 si 340.