Da, probleme de atitudine

de ceva vreme, cînd vreau să cumpăr ceva, mă lovesc de trei chestii – şi nu-s legate de politeţe, de datul restului, de furatul la cîntar:

Lumea se plînge

E greu, s-au pus ăştia pe noi, nu cumpără lumea – de la vînzătorul de ziare la cel care face merdenele auzi aceleaşi replici.

Da, e greu – dar e greu şi pentru mine, cumpărătorul. Şi pe mine s-au pus ăştia. Mă plîng eu la vînzător? Nu – şi chestia e că eu mă duc să cumpăr, nu să mă laud, nici să mă plîng. De ce trebuie să fiu eu părtaş la problemele vînzătorului?

Ce fac? Nu mai cumpăr de la plîngăcioşii ăştia. Comerţul se face cu zîmbetul pe buze, păstrînd aparenţele.

Laudă-ţi afacerea şi o să te laud şi eu.

Patronul e patron

… da, patronul e patron – nu serveşte clienţii, nu pune mîna să descarce două lăzi; patronul vorbeşte la telefon, patronul caută ceva important pe net. Patronul nu e patron dacă nu e şi şef, înţelegeţi.

Mare greşeală. Patronul care serveşte e o idee grozavă de marketing. Te simţi mai bine – mai băgat în seamă – cînd patronul îţi vinde ceva, cînd îţi prezintă marfa, cînd îţi poveşteşte de unde o cumpără, cînd îţi spune că o s-aducă ceva nou în curînd.

Nici un vînzător sau chelner, oricît de bun ar fi, nu vinde cu atîta spor ca patronul afacerii. Uitaţi-vă-n jurul vostru – aşa e.

Da’ mă rog; n-are rost să fii patron dacă nu eşti şef – şi şeful, ştiţi, nu face decît treburi de şef.

Teoria conspiraţiei

Fiindcă scriu despre mîncare, magazine, cofetării şi restaurante ştiu bine ce-nseamnă o amărîtă de-ntrebare. Totul pînă la întrebare!

Doamne-fereşte să-ntrebi: pot să fac o poză la chestia asta? De unde luaţi ciupercile astea bune? Mai aveţi un magazin şi la Obor? Pot să fac şi o comandă?

Da’… de ce-ntrebaţi?

D’aia. De chichi. Ca să mă duc peste drum, la concurenţă; ca să vă reclam la OPC, ca să vă dau la gazetă.

În secolul 21, credeţi-mă, pot să obţin orice informaţie vreau şi fără ajutorul vostru; dacă totuşi vă-ntreb pe voi, aţi putea profita de asta.

Din moment ce vă-ntreb, mă interesează – ca client, ca om care scrie despre subiect, ca om care poate da vorba mai departe.

Nu ştiu! Nu pot să vă zic! Să văd ce spune şeful…

Felicitări – tocmai aţi ratat ocazia să vi se facă un pic reclamă gratis.