despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

afundîndu-ne în mizeria nesfîrșită—

Aflu că un senator al Opoziției a vizitat două centre de plasament, îngrozindu-se de situația și condiția copiilor. Mai aflu că va continua vizitele.

Mă bucur. E bine. Trebuie.

Dintre toate batjocurile din lumea noastră, nici una nu-i atît de îngrozitoare ca cea la adresa copiilor…

… o documentez de șase ani, ce naiba!

Da: și de-aia nu uit și nu iert; niciodată, în vecii-vecilor!

Nu uit și nu iert și n-o să uit și n-o să iert niciodată că, acum un an-jumate, cînd s-a scris și s-a vorbit despre cum copiii din centrele astea sînt bătuți, înfometați și internați la psihiatrie nimeni n-a făcut nimic.

Și da – pe vremea aia nu eram conduși nici de hoți, nici de penali: eram conduși – pentru numele lui Dumnezeu! – de tehnocrați.

Și nimeni n-a făcut nimic; pentru că eram conduși de nimeni!

Nimeni n-a vizitat atunci și de-atunci un centru de plasament măcar, nimeni n-a schimbat un șef, nimeni n-a pornit o anchetă.

———————————–

Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilulAr fi grozav dacă aţi sesiza direct situaţia la Protecţia Copilului (ca să fie cît mai multe reclamaţii de la oameni diferiţi) dar, dacă nu vreţi asta, trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.

Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici.

—————————————-

„Trezim copiii“ este o iniţiativă cetăţenească şi particulară lansată de Simply Bucharest

19 comments to afundîndu-ne în mizeria nesfîrșită—

  • Marius

    Tehnocratii astia .. tot ei sunt de vina ca de 6 ani incoace (de guvernare si/sau majoritate parlamentara PSD) nu s-a facut nimic legat de centrele de plasament. Dar iata ca un senator din opozitie doreste sa se implice. Sentatorul fiind un fost ministru .. tehnocrat.

    Adevarul e ca tehnocratii sunt radacina raului. Asta pentru ca nu au reusit sa rezolve intr-un an, fara sustinere parlamentara, ce au stricat altii in 25. #oribil #trist #fakenews

  • hm

    pe-aici se obișnuiește să fie important interesul omului, interesul cetățeanului, frumusețea corectitudinii și necesitatea adevărului, așadar nu ne ajutăm de #aldedeastea

  • Marius

    #aldedeastea erau o #ironie 😉 Iar “frumusețea corectitudinii și necesitatea adevărului” nu prea transpar din aceasta postare. Mai degraba se intrevede un mic cocktail de rautate amestecata cu putin neadevar si asezonata cu un strop de ranchiuna.

    Si pentru ca mie chiar imi place sa aduc argumente nu doar sa dau din gura, iata: http://ataclapersoana.ro/stiri/danut-ioan-fleaca-nemuritorul-sifonar-de-la-dgaspc-sector-1/ . Acesta este omul care ar fi trebuit sa ia masuri in acea problema, si sa faca verificari – dar are in spate cateva partide politice mari. Ar putea fi si guvernul din Japonia la putere, cat timp parlamentul este asa cum este iar oamenii cheie sunt pusi politic, nu prea ai ce sa le faci.

    In fine, stiu ca la dvs nu merg argumentele, am mai incercat, nu acceptati alte pareri. Asa ca eu ma retrag, La Multi Ani!

  • hm

    Am ascultat și am înțeles toate argumentele pe care ne-am contrazis în trecut!
    Mâine răspund!

  • hm

    Așadar—
    —Suntem ceea ce părem că facem și atîta vreme cît nici măcar nu pare că ne pasă de copiii abuzați, o să zic asta. Ca Prim Ministru, d-lui Cioloș nu i se pare relevant că în Centrele de plasament sînt abuzuri. Nu i se ridică o sprînceană, nu scoate nici o vorbă, nu „dă de pămînt” cu nimeni. În schimb – și DA, în acest caz sînt îndreptățit să folosesc sintagma „în schimb”, găsește de cuviință să strîngă sticle goale împreună cu societatea civilă din bălăriile Văcăreștiului.
    Nu mai strînsese sticle goale pînă atunci, era un moment bun să înceapă.
    —Suntem ceea ce facem; dl Dan – candidat la Camera Deputaților, Consilier General în funcție – se duce să doarmă peste noapte cu Ambasadorul Marii Britanii la un eveniment caritabil legat de oamenii fără adăpost. Peste un an, același dl Dan – între timp ales deputat – doarme acasă.
    Și mi se reproșează MIE că le reproșez lipsa de umanitate.
    ———————
    2018: dl Alexandrescu vizitează centre. Are reacții normale, omenești, scrie, răspîndește pe internet faptele și eu mă uit să văd cine „dă share”. Cine din consilierii mei USR, cine din bula mea de interese aflată de partea bună a lucrurilor crede că e un subiect de răspîndit și de URLAT ÎN GURA MARE.
    Și nu trebuie să mă crezi pe mine – bătrînul comunist – ci poți să verifici nemijlocit.
    …. pauză!!!!
    Ce păcat că e vorba doar de copii, și nu de cîini. Că despre cîinii speriați de petardele de Anul Nou se cocoșase facebookul.

  • Marius

    Mie sincer mi se pare ca aveti un stil tare Antena 3 asa. Nu conteaza ca “ceilalti” n-au facut nimic timp de 30 de ani aproape, si nu fac nimic bun nici acum cand sunt (din nou) la putere. Conteaza faptul ca oribilii tehnocrati, in acel an in care au avut un guvern, fara sustinere parlamentara, nu au reparat absolut TOT ce merge rau in Romania. Si v-au mai furat si gogoasa la copil. Cred ca aveti un fix destul de dubios pe acesti oameni – ii numiti ‘nimeni’ si nu ii ‘iertati in vecii vecilor’ cu o ura total deplasata. N-aveti pe cine sa va varsati frustrarile?

    Eu dimpotriva, consider ca daca ar fi avut mai mult timp la dispozitie s-ar fi rezolvat multe probleme, inclusiv centrele de plasament. Dovada ca acest fost ministru tehnocrat se implica acum, si in mod cert s-ar fi implicat si mai mult daca era inca in guvern. Dar dupa cum ziceam, la dvs dovezile sau argumentele nu conteaza, aveti cateva idei fixe si mergeti cu ele inainte.

  • hm

    Cum spuneam în alt loc, mă feresc de comparații. Rar le fac! Și-n cazul ăsta nu s-au făcut comparații.
    S-au înfățișat fapte.
    Și lipsa lor!

    Și cînd e vorba de copii, noi – oamenii – nu prea uităm.

  • Cu puțină vreme în urmă, era un comentac român verde. Sau așa zicea el; scria într-o română prea corectă ca să fie irlandez din Tuam. Cu toate că și irlandezii sunt verzi.

    Românul ăsta țipa cât îl țineau tastele: că oricine nu e dintr-o familie perfect unită (ca monolitul, ar fi zis un mare șef politic) e cumva tarat, defect genetic, mutant. Părinții divorțați? Posibil infractor. A crescut fără tată? E curvă. E orfan? Huooo, e un monstru care dă în cap oamenilor pe stradă, îi trage în gang și-i mănâncă cruzi.

    Zicea lumea: de unde au apărut orfelinatele-Auschwitz?

    Păi, chiar așa, de unde au apărut? A decis Ceaușescu să se taie rațiile de alimente și medicamente în așa fel încât să moară copiii? E absurd. Niciun șef de stat modern, oricât de țicnit ar fi, nu dă astfel de ordine. Nici măcar Saddam Hussein nu era în stare de așa ceva. Au furat șefii mâncarea? Cât? TIRuri întregi?

    Sexul sub domnia lui Ceașcă avea multe probleme (beția, violența, lipsa de igienă, lipsa de educație etc), dar întotdeauna presupunea o relație stabilă. Soți, iubiți sau amanți. Se căsătoresc, divorțează, plătesc pensii alimentare, se judecă pentru copii și fac partaje. Ce sens avea pentru ei prezervativul sau contracepția? La urma urmei, tot trebuiau cândva să facă unul sau mai mulți copii. Altfel nu puteau promova la serviciu și nici dobândi apartament de la stat.

    Și atunci, copiii care nu aparțineau nimănui, care aveau o linie la numele tatălui pe acte, nu își mai aveau nicăieri locul. Reprezentau ceva monstruos, un fel de mutanți care trebuiau striviți.

    Ghici ce fel de angajați aveau orfelinatele. Din ce mediu proveneau. Mai ales în provincie.

    Femei, de vârstă medie sau înaintată, cu maxim 8 clase, din mediul rural. Categoria socială care, azi, 2 generații mai târziu, când teoretic lumea s-a schimbat, tot mai scoate ghearele precum pisica sălbatică. La oricine nu respectă “strictețea relațiilor familiale”. Sunt mai rele decât bărbații proveniți din același mediu, țărani sau dorei. Mult mai rele. Cu cei mai fioroși dorei se poate totuși negocia, chiar și folosind argumentul vodcii pentru a-i calma.

    Șefii vorbesc, țin discursuri, fac vizite de lucru, dau indicații prețioase. Ziariștii scriu, doctorii fac injecții, administratorii fură, procurorii investighează. După 8 ore, fiecare pleacă acasă și își face o cafea cu un pic de coniac, în fața televizorului dat pe Antene.

    Puștii care aveau o linie la numele tatălui pe acte rămân față în față cu altcineva.

  • Dan

    Apropos de verzii din insula de la Atlantic, în ultimii ani au fost recurent scandaluri pe tema orfelinatelor și a “caselor speciale pentru mame și copii” patronate de biserică. Sigur, sunt povești închise de cel puțin 30 de ani, dar cu ocazia dezvoltărilor imobiliare mai dă câte un Dorel local cu sapa în câte o groapă comună unde se apucă apoi autoritățile să numere de la câteva zeci până la câteva sute de schelete de copii – copii născuți începând cu sfârșitul secolului 19, cu liniuță la numele tatălui. Iar apoi la ziar apar interviuri cu câte o femeie de 70+ de ani care își descrie experiența adolescentină care a urmat cine știe cărei plimbări prin spatele aleilor din parc – cum a stat în condiții aproape de închisoare cu un copil de câteva luni sub “grija” unor călugărițe, copil care nu a prins nici măcar vârsta de un an pe fondul frigului, bolilor și a lipsei generalizate de mâncare.

    Concluzia cinică era și acolo lipsa de finanțare a acestor “așezăminte”, cu recurs la istorie; practic până târziu în secolul 19 șansele de supraviețuire până la vârsta adultă a unui copil “cu liniuță” erau nule. Societatea în sine era extrem de refractară la acest gen de probleme, preferința generalizată era ascunderea gunoiului sub preș (la marginea satului, undeva unde “să nu vadă boierii”). Orfelinate “de stat” au apărut inclusiv în vest cam după 1950 și de-abia după anii ’80 s-a trecut la sisteme de tip plasament familial. Vrem sau nu vrem, mentalul de tipul “să dăm oricui o șansă” este mai degrabă contemporan cu noi.

  • hm

    nu pot spune că sînt mulțumit de acoperirea în presă a subiectului lansat de dl. Alexandrescu, deși a apărut cîte ceva – mai ales „mulțumită” autorităților din Sectorul 5 care l-au ținut în stradă, în fața porții unui centru.

  • Cât a fost la guvernare echipa lui Dacian Cioloş, acesta s-a ferit să facă ce au făcut toţi dinaintea şi de după el, anume să se apuce să schimbe tot personalul de conducere posibil, începând cu secretarii de stat, directorii de prin ministere, directorii de instituţii mai mici ş.a.m.d.. Aşa se face că au rămas pe funcţii toţi care n-au comis-o grav în perioada aia şi cărora Partidul Stat, pardon, PSD nu le-a impus să plece. Manevra asta a adus un pic de stabilitate în modul de lucru al unor instituţii, eliminând stufoasele rapoarte de predare-primire între conduceri. Numai că situaţia asta a menţinut pe funcţii şi destui incompetenţi, din simplul fapt că un ministru sau un secretar de stat, chiar şi cu o echipă de consilieri pricepuţi (dar o echipă mică, nu ştiu dacă vrei secretar de stat sau ministru de pe vremea tehnocraţilor a avut mai mult de 3 – 4 consilieri, cu tot cu directorul de cabinet) nu poate să facă ordine în 12 luni în ce au răvăşit alţii 26 de ani.

    Acoperirea situaţiei d-lui. Alexandrescu nu o să fie niciodată prea mare. Chiar dacă presa vrea scandal, cam toată presa de la noi e controlată politic. Un oficios al PSD nu o să spună niciodată că partidul care-i dă de mâncare ţine un parlamentar pe stradă sau o să se mulţumească să spună că cei din opoziţie sunt duşi cu capul. O publicaţie aflată de cealaltă parte a spectrului politic nu o să facă nici ea prea mult caz pe subiect, pentru că s-ar putea interpreta că Opoziţia e slabă în lupta cu PSD-ul, deci nu dă bine pe sticlă.
    Nu ştiu însă USR-ul ce păzeşte aici. Newsletterul lor nu a mai venit din 18 decembrie, mesajele lor de feisbuc pe tema asta (dacă or fi) nu au mai ajuns în feed-ul meu… ciudat rău de tot.

  • hm

    Au fost foarte multe așteptări în acel an. Pe de o parte, tocmai se născuse un plus de conștiință civico-funcționărească după „Colectiv”; pe de altă parte, tocmai din proasta ei traducere în viață, s-au născut blocaje adminstrative nefericite.

    ____

    Mi-e teamă de inerentele facțiuni din USR și de diferența de viteză între sectoare, între agendele diferite ale consilierilor…

  • Au fost multe aşteptări, dar, în general românul vrea de toate fără să se gândească cum se pot face (autostrăzile sunt cel mai bun exemplu – când se trezeşte vreun ministru să zică că face autostradă către judeţul de unde vine el, într-o lună toţi întreabă când e gata, când încep lucrările, de ce nu au început încă, că de ce se fură şi nu se lucrează ş.a.m.d.. Între timp, în Germania durează 15 – 20 de ani de la idee la finalizarea unei autostrăzi sau a unei linii de cale ferată de viteză sporită, iar din perioada asta minim jumătate înseamnă studii şi măsurători, ca să nu se trezească că păţesc cum au păţit românii la Cunţa). Cioloş şi ai lui au lucrat în limitele legislaţiei în vigoare, de fapt cam aşa ar fi trebuit să lucreze toţi. E drept, legislaţia se poate schimba, varianta cea mai la îndemână e OUG, dar nu e prea morală o astfel de abordare. Şi chiar şi un OUG poate după aia să ţi-l anuleze Parlamentul, cum s-a întâmplat cu modificările privind conducerea spitalelor. Aşa că fără majoritate în Parlament, ca Guvern eşti legat de mâini.

  • hm

    … pornisem de la impresia că nici „nu i-a păsat” prea tare de chestiune, măcar la nivel declarativ.

    Uite, dl Alexandrescu a plecat de la un rînd de audieri în comisia parlamentară din care face parte; i s-a părut omenește să reacționeze la informațiile primite de la niște tineri veniți dintr-un centru de plasament – și de-aici restul istoriei.

  • Nu lucrez eu de mult unde lucrez, dar cu echipa d-lui Cioloş am lucrat cel mai bine. Să nu uităm da faptul că au avut de refăcut un Master Plan de transport făcut prost de guvernarea dinaintea lor (adică de un Consultant căruia nu i s-au transmis date suficiente şi nici observaţii). Deşi nu pare mult, au fost modificări majore făcute în acel decembrie 2015 (se putea şi mai bine, dar nu mai era timp, era să facem Crăciunul la muncă), care nu aveau cum să se facă fără sprijinul d-lui Costescu şi, indirect, al d-lui Cioloş. Pentru prima dată, a fost plecată urechea şi la părerile celor de specialitate (observaţiile pe domeniul feroviar din partea direcţiei de specialitate şi a CFR SA au fost în jur de 80 pagini în total). Sincer, aş prefera astfel de oameni la conducerea ţării, oameni care nu fac promisiuni pe care ştiu că nu le pot ţine, care vorbesc puţin şi fac ceva.

  • Marius

    As putea adauga si eu ceva. Am un bun prieten, lucreaza in domeniul cercetarii la Magurele. Si el mi-a relatat ca in timp ce inainte abia mai veneau proiecte, atunci cand au inceput sa lucreze “tehnocratii” a inceput sa curga cu proiecte de nu mai stiau cum sa se ocupe de ele.

    Ce vreau eu (si nu numai eu) sa spun, domnule hm, este ca desi tehnocratii au facut greselile lor si n-au putut sa repare toate relele intr-un an, si cu lipsa de sustinere in parlament. Dar au facut mai multe lucruri bune si de bun simt decat in 3-4 ani de guvernare PSD. De aceea nu pricep de ce o data la cateva postari trebuie sa ii mai intepati un pic. Din pacate asta pare sa fie o trasatura comuna a unei mari parti a cetatenilor, ignorati enormitatile facute de cei de acum, dar ii urati pe tehnocrati pentru ca n-au reusit sa faca din rahat, bici. Pacat, n-o sa mai vedem noi o guvernare ca a lui Ciolos nici in 15 ani – decenta, cu bun simt, orientata spre a rezolva probleme reale, dispusa sa dezbata solutii cu specialisti in domeniu etc.

  • hm

    Și atunci de ce oamenii n-au simțit, oamenii n-au văzut, oamenii nu s-au bucurat?

  • Dar la Guvernarea asta au simţit ceva oamenii?

    Ah, da, au simţit:
    – reducerea salariilor, din cauza unei legi formulate prost;
    – cei din administraţia centrală, medicii şi profesorii au salarii mai mici decât şoferul primăriei comunei Cucuieţii din Vale;
    – în curând or să iasă OUG-uri care să facă curat ca lacrima cazierul lui Liviu Dragnea, dar şi al altor câteva mii de pungaşi;
    – pe străzi au ieşit ,,compensatoriu” câteva mii de infractori, inclusiv condamnaţi pentru crimă;
    – avem o inflaţie de 2% după câţiva ani de deflaţie; avem ROBOR aproape de 3%, după ce stătuse ani de zile sub 1%;
    – euro se apropie rapid de 4,7 lei;
    – în curând taxe mai mici pentru şvabii cu mertzane cu motoare de 3 – 4 litri şi triple pentru amărâţii cu un Logan de 1,2 litri;
    – eliminarea timbrului de mediu, ceea ce a dus la umplerea ţării cu rable aduse din afară;
    – 0 (zero) investiţii în mediu (a, ba da, au permis din nou vânătoarea la urs, lup şi pisică sălbatică, să aibă Wolfgang Porsche unde să împuşte urşi), 0 (zero) investiţii noi începute în infrastructură, 0 (zero) investiţii noi în educaţie, 0 (zero) investiţii noi în sănătate.
    Aşa e, pe astea oamenii le simt. Dar poporul de masochişti suportă, că aparatul de propagandă (Antena 3, RTV, DC News şi alte câteva) lucrează din greu pentru asta.

  • Marius Grigore

    EU le-am simtit si m-am bucurat. Prietenul meu din cercetare le-a simtit. Poate medicii au avut si ei speranta la un management profesionist (speranta distursa de PSD).

    “Omul” de rand se bucura daca i se mareste pensia sau salariul, nu conteaza termeni ca: debirocratizare, respectarea legii, macroeconomie, infrastructura, viziune de dezvoltare, inflatie redusa, stabilitate economica etc. Ca si dumneavostra, “omul” vrea rezultate imediate, daca se poate la el in buzunar. Din pacate ceea ce am enumerat mai devreme, isi fac efectul in cativa ani, atunci cand vor aduce investitii mai multe, o legislatie mai predictibila etc. Este foarte usor sa vii si sa maresti pensii si salarii fara sa te gandesti la ce dezastru macroeconomic provoci. “Mariri” ce sunt oricum “compensate” de inflatie.

Leave a Reply to Marius Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>