Zisăi să văd ce-i cu „Condimentalul” ăsta, ținut de „Calif”.
Nu pot să zic că m-a dat pe spate.
Cine-și închipuie că aici se găsește șaorma, se-nșeală. Pentru șaorma te duci la „Genin”, la „Haleală” – aici (precum și-n alte mîncătorii pentru corporatiști) șaorma e reinventată.
Da, are lipie; da, în lipie e și carne…
… dar atît; pentru că rezultatul e cu totul altceva; cartofii nu-s prăjiți, abundă și niște legume fierte – nu poți zice că kebabul e rău: nu-i! Nu mă supără că-i altceva; ci doar că acest altceva nu-i spectaculos.
„Condimental” – fiind creat aproape exclusiv pentru pauza de prînz corporatistă – a trebuit să fie eficient: adică pe gustul și măsura clienților. Comenzile ți se iau cu zîmbetul pe buze; după ce plătești ești asignat unui ghișeu de unde să-ți iei mîncarea; dacă e s-aștepți prea tare să fie gata, ești trimes la masă c-o drăcie care bîzîie cînd mîncarea-i făcută, și doar te duci să ți-o iei.
Toți cei ce taie legume, coc lipii, jupoaie kebabul, împăturesc, cîntăresc, împachetează au căști, sînt teleghidați; cu toate astea, bulucul de la ceasurile prînzului nu-i gestionat cum se cade. Cel care comandă același lucru în fața ta îl poate primi cu zece minute întîrziere față de tine.
E drept; „Condimental” are-a face nu doar cu cel care vine să mănînce o ciorbă la masă, ci și cu acela care ia, pentru tot biroul, 20 de kebaburi.
Dar eu prefer iureșul aiurit de la un „Dristor”, de pildă – unde bonurile cu număr sînt înlocuite de spectacol, de dialog, de viață.
comentarii