După cum știți, îmi place mult să găsesc în imagini vechi înțelesuri noi; și cum niciodată n-a fost mai plin internetul de fotografii cu Orașul nostru, nici nu știu la care să mă uit mai întîi. Atîtea-s frumoase și aducătoare de amintiri; dar ca fotografiile lui Iliaș Duțescu mai rar! Ce viață, ce atmosferă, ce lume dispărută!
Ar fi un mare păcat să nu privim imaginile astea, de-acum aproape 50 de ani, pe îndelete. Iată-ne pe strada Luterană, între Catedrală și intersecția cu Știrbey-Vodă.
Ai zice că mare lucru nu s-a schimbat… ia, unitatea „Nufărul” se găsește și azi! Doar că pe Luterană se circula încă în ambele sensuri (bine, se circula în ambele sensuri și pe Știrbey, în dreapta).
Mașinile – ale vremii; se simțea că industria noastră producătoare era încă de-abia înfiripată. Predominau Volgi, Broaște, Varșave; un Fiat 125 zbura-n sus, spre Ateneu; și-n stație e oprit un autobuz Leyland israelian – o fi un 78? vreun 32? vreun 74? – n-avem de un’ să știm. Pe margine, într-un camion de-al ICAB-ului se topea asfalt, ca să se repare vreo gură de canalizare…
E frig – se vede cum oamenii-s zgribuliți, cu paltoane, fulare și capetele acoperite. Dar e destul de multă lume!
Senzațională e imaginea gardului și-a curții bisericii luterane; strada omonimă era încă mai îngustă – nu ca azi, cînd treptele bisericii dau direct în trotuar.
Firește, nu se construise încă complexul hotelier „București” – n-avea cum, nici Cutremurul încă n-avusese loc… Zona de-abia ce trecuse prin întîia ei sistematizare masivă, cea care a dat naștere complexului de blocuri ce borda Piața Sălii Palatului R.P.R. – așa că fotografia următoare e o adevărată comoară istorică. E luată cam în dreptul fostului garaj – acuma părăsit – și-n stînga lui vine azi prelungirea străzii George Enescu (Cosmonauților, atunci). Deci, în locul bloculețului cu trei etaje și mansardă e o clădire modernizată în relativ recent care – pînă după Revoluție – a stat dezafectată și închisă; nu mai știu ce institut ființase aici și de ce se închisese (ciudată tărășenie, oricum!)
Ca trafic, reținem alt Leyland ce se duce-n jos, multe Fiaturi, un Volvo Amazon și două Imeseuri. Mai departe… urcăm în dreptul Catedralei, încă pusă în valoare de tăpșanul gol unde s-a ridicat, în zilele noastre, o elegantă clădire de birouri care șade nefolosită. Un Ford în goană, o Simca cotind, o Ṧkoda Karosa destul de plină cu călători; afișe pe garduri – ce chestie, uite că-i meteahnă veche! – și colțul dintre Nuferilor și Budișteanu liber – doar c-un chioșc de ziare pe el!
În scuarul existent și azi dăm peste o furgonetă T.V. 4 care duce butelii de aragaz. Tramvaie, nu întrezărim – ele (liniile 6 și 10) întorceau, firește, în fața Catedralei; înainte vreme se duceau în jos, pînă-n spate la Kretzulescu.
In imaginea nr.6 se vede si magazinul de “Cafea-Dulciuri” unde, prin anii 1970-1975, servea inca un negustor armean(era, asa, mai rotofei)si unde era si o intreaga instalatie de prajit-rasnit cafeaua.Maica-mea lucra prin apropiere. Eu mai treceam, intre doua cursuri din Polizu, pe la ea la serviciu si, pentru ca nu putea sa iasa, ma trimtea pe mine sa cumpar cafea.De obicei, lumea cumpara 50, maxim 100 de grame. Mirosul cafelei proaspat rasnita era grozav!
habar n-au hipsterii de azi cum miroasea cafeaua pe vremuri!
La fel, era un magazin de “coloniale” pe Academiei(cam vizavi de blocul cu coloane). De aici, mi-a rămas, în primul rând, imaginea zahărului candel care era expus în vitrină.
“…o clădire modernizată în relativ recent care – pînă după Revoluție – a stat dezafectată și închisă; nu mai știu ce institut ființase aici și de ce se închisese (ciudată tărășenie, oricum!)” Din câte ştiu, aparţinea de ICECHIM, iar acum l-a luat SRI.
ICECHIM? Deci de-a lu’ To’arășa? O fi fost vreo istorie-ceva….
Mulțam!
Ce de loc de parcare s-a facut prin largirea strazii pe care inainte se circula pe doua sensuri …
Exista fotografii cu treptele bisericii luterane in decembrie 1916, cand Mackensen a venit la slujba de Craciun.
“…colțul dintre Nuferilor și Budișteanu liber – doar c-un chioșc de ziare pe el!”
Primesc de la cineva următorul comentariu referitor la acest colţ:
“…pe locul unde în poză este chioşcul de ziare se construise o mini clădire unde erau: un LOTO şi un mini APROZAR, asta vizavi de catedrală. Imediat unde tramvaiul intra pe str. gen. Budişteanu era un chioşc unde se faceau pateuri ţi apoi era o bază sportivă a şcolii care era în dreapta la LOTO. Acum, pe locul lor s-a facut o cladire nouă.”
da, da, Aprozarul l-am prins!