Din zbor – Limba română (XXIII) – IV

scris de C. D. Mocanu

„Dacă aș fi grădinar 
mi-aș sădi cuvintele în pământ:
iar din ele ar încolți cândva,
limba română.”

Frământat de „țopăiala fiscal–bugetară” practicată de guvern, cu dorința de a-și împărtăși cuiva îngrijorarea, întâiul demnitar al țării mele a susținut o declarație oficială (2 noiembrie 2017). Și ne-a mai bucurat un pic:

[…] „Bunăoară, investițiile străine au scăzut cu 20% față de aceeași pereoadă a anului trecut. Vorbesc de semestrul întâi. Și mai îngrijorător au scăzut nepermis de mult investițiile publice. Investițiile publice au un rol foarte important în echilibrarea economiei. Acestea au scăzut cu peste 20% față de aceeași pereoadă a anului trecut când vă amintiți că nici anul trecut nu au fost chiar grozave și față de situația de anul trecut care nu a fost chiar roză au scăzut încă cu 20%.”[…]

Ce dezamăgire! Mesaj confuz, cuvinte stâlcite… Nu am mai ascultat restul înregistrării. Mi-a fost de ajuns.

Pe mine, cărțile și profesorii prețuiți de toată suflarea Vitanului m-au învățat că „intervalul de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau se petrece un eveniment” definește o perioadă.

Nu o „pereoadă”!

Situația e cam vineție, în niciun caz roz. Roză nici atât, căci roză înseamnă trandafir (buchetul de trei dăunează grav sănătății!). Președintele țării mele vorbește păsărește!

În rest… că când aud că cântă cucu’, că cam așa... („încă cu 20%”)!

Nici cu ocazia Zilei Naționale  – 1 Decembrie 2017 – președintele țării mele nu a onorat limba română. Mi-a umbrit puțin bucuria sărbătorii. Și nu glumesc. Spre seară, la Cotroceni, s-a adresat invitaților la recepția pe care domnia sa a oferit-o, așa cum se cuvine la zi mare. După exact un minut și douăsprezece secunde și-a pălit auditoriul:

[…] „Am avut atunci, la început de secol douăzeci, o clasă politică care a înțeles că pentru desăvârșirea statului national român era nevoie ca orgoliile politice să fie lăsate într-un plan secund, iar interesul național să primeze.”[…]

A zâmbit chinuit, așa cum o face atunci când iese în public, și fără să se sinchisească de cacofonie (că care cântă mai tare … nu-i așa?) sau de formularea stângace a sfârșitului de frază, a continuat imperturbabil:

[…] „S-au împlinit zece ani de la aderarea la Uniunea Europeană, pereoadă în care țara noastră a ieșit din conul de umbră dovedind că poate fi un partener de încredere care respectă angajamentele asumate și un pilon de stabilitate în regiune.”[…]

[…] „S-au folosit cuvinte dure pentru a descrie ceea ce s-a întâmplat la începutul acestui an: clivaj, dezbinare, ruptură. Aparent o Românie împărțită în prag de centenar, situată la antipozi față de țara care în 1918 reușea Marea Unire.”[…]

[…] „Centenarul nu este doar despre trecut. Centenarul este despre România viitoare. De aceea am lansat idea unui proiect de țară care reprezintă fundamental construcției unei Românii puternice, demne și prospere. Acest proiect să reușească e nevoie de efortul comun al tuturor forțelor politice ….”[…]

Nimic nou. Același repertoriu: cacofonii, cuvinte rostite după ureche sau al căror înțeles nu-i este cunoscut, formule stilistice confuze.

Zisele președintelui țării mele m-au izbit și am strigat și eu ca uliul: uliuuuu…..!

N-am terminat! Va urma.