Au trecut mai bine de zece ani de cînd sînt client fidel al cofetăriei Constance, de pe Banu-Manta colț cu Dr. Felix. Pe vremea cînd am luat prima mascotă de-aici, sediul ei era mititel, cu două vitrine și vreo trei măsuțe. Prăjiturile erau oleac’ mai mari și – desigur – mai ieftine; așa se-ntîmplă cu toate-n viață.
Încet-încet, i-am încercat tot sortimentul, îndulcindu-mi pauzele de masă.
Nu cred să fi trecut vreo aniversare ori vreun alt prilej de sărbătoare fără măcar un platou cu bunătăți de la Constance. Și-n toți acești ani nu-mi aduc aminte să mă fi dezamăgit nici măcar o dată; deloc.
Bună cofetărie! Nu-i de mirare că și azi are un așa succes.
Și-a schimbat sediul, mărindu-l; obișnuiții locului știu ca-n preajma vreunui sfînt-ceva e rost s-aștepți la coadă și mai bine de juma’ de ceas.
E un spectacol să vezi clienții ieșind cu platouri în echilibru, cu plase atîrnate, căutînd, cu gesturi caraghioase, să pescuiască prin genți ori buzunare cheile de la mașina lăsată pe-aproape!
Dar au trecut cîțiva ani buni de cînd am încetat să-mi mai iau – la prînz – o prăjiturică-ceva-acolo. Nu mai am cum! N-am cum s-aștept dup-atîția cumpărători care iau numai platouri cu mini-prăjituri asortate, fursecuri și pateuțe. Durează prea mult și chiar nu pot – n-am timp! – să stau atîta la coadă.
Of!
Aşa era şi la o altă cofetărie de succes-Alice-de pe Mihai Bravu.Intre timp, şi-au dat seama că pierd ceva clienţi şi au făcut un raion special pentru cei care vor să cumpere doar o prăjitură-două sau un pateu.Deci, se poate, nu e mare filosofie.
Acolo și-au dat seama ce merge, ce nu merge și au luat măsuri. Ca să nu mai zici că pentru ridicare comenzilor făcute stai mai puțin.