despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Jurnalul realităţii (XXXI) – Am trăit s-o văd şi p’asta

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Crâmpeiele de viaţă surprinse în jurnal NU sunt rodul fanteziei autorului.

Marţi, 6 februarie 2018

Ceaţă, umezeală, frig. Nici câinii mei nu-şi mai fac de lucru prin curte. S-au băgat la adăpost. De acolo îşi supraveghează fără sminteală teritoriul. Doi dintre ei (Negruţa şi Steluţa), mai îndrăzneţi, au „bătut” la uşă. Am deschis şi în felul lor, foarte special, mi-au cerut voie să intre. Puteam să refuz? Lângă soba din bucătărie se găseşte un preş special pregătit pentru astfel de situaţii. Acolo stau nemişcate şi îndată se lasă duse de somn. Viaţă de câine!

Am ajuns în miezul zilei. Dintr-o cameră alăturată se aude televizorul. E timpul emisiunilor de ştiri. Îmi văd de ale mele însă, ciulesc urechile şi mă concentrez ca să nu pierd nimic din cele ce se mai întâmplă în fascinanta mea ţară.

Corespondenta din judeţul Gorj a unei televiziuni transmite următoarea ştire: Una dintre cele două îngrijitoare încadrate în schema de personal a Liceului tehnologic din Roşia de Amaradia, angajate cu timp parţial de muncă, trebuie să aducă bani de acasă pentru a acoperi dările către stat aferente salariului pe luna ianuarie a acestui an. Adică nu numai că nu primeşte nimic pentru munca ei, trebuie, pe deasupra, să scoată bani din buzunar ca să plătească statului pentru că …. a muncit! Celeilalte i-a fost redus salariul neto la jumătate.

Primarul localităţii intervine în direct şi confirmă cele relatate. Un oficial din conducerea judeţului, solicitat de realizatorii emisiunii, precizează că au înregistrat deja circa o sută de cazuri similare, din care circa şapte zeci numai în învăţământ (personal didactic şi auxiliar angajat pe contracte cu timp parţial de muncă, de regulă un sfert sau o jumătate de normă).

Această situaţie de neimaginat este rezultatul aplicării de la 1 ianuarie 2018 a noului Cod fiscal şi a Legii cadru Nr. 153 din 28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Efectul transferării obligaţiilor fiscale de la angajator la angajat, cumulat cu cel al calculării acestora (pentru angajaţii cu timp parţial de muncă) la nivelul salariului minim pe economie (deşi primesc doar ¼ sau ½ din acest salariu), a condus în final la o prostie cât casa pentru care toţi cei implicaţi ar trebui să plece imediat acasă şi să plătească din veniturile proprii salariile celor afectaţi.

Spre seară, ministrul muncii, ignoranta, nepriceputa, obraznica și aroganta Lia Olguţa Vasilescu, copleşită de uimire, a recunoscut că în aceeaşi situaţie se află un număr impresionant de angajaţi cu timp parţial de muncă (circa un milion două sute de mii), după ce a susţinut cu tărie că nici măcar un salariat nu va fi afectat de „ţopăiala fiscală”. Intraţi în panică, „dăştepţii” noştri guvernanţi au hotărât să emită o ordonanţă de urgenţă, iniţiată de Ministerul muncii, care să repare consecinţele despre care unii specialişti vorbesc de luni bune. Doar că ordonanţa nu se aplică decât celor plătiţi din fonduri publice. „Somităţile” astea legiferează pentru o singură categorie socială. Ceilalţi să se descurce singuri. În accepţiunea lor, angajaţii din sectorul privat au avut ghinion.

* * *

În primăvara anului 1991, nea Velicu, unul dintre colegii mei de serviciu, tehnician mecanic în cadrul Serviciului echipamente, instalaţii şi mecano – energetic (pe scurt Mecanic şef) s-a pensionat după o lungă activitate desfăşurată printre electricieni. Trecuse temeinic prin şcolile vremii lui. Era educat, instruit şi foarte, foarte haios. Avea cunoştinţe teologice cu mult peste media creştinilor de rând. Şi pentru ca lucrarea să fie desăvârşită, cânta în corul Patriarhiei. Stăteam adesea de vorbă comentând cu mare bucurie diverse chestii, legate uneori de biserică şi de credinţa ortodoxă. După decembrie ʼ89, urmăream împreună mersul lucrurilor încercând să intuim drumul pe care îl urmează sectorul energetic dar şi România. Începusem să înţelegem ce se întâmplă. Viitorul nu ni se părea promiţător.

Şi a venit ziua pensionării. După obişnuita ceremonie oficială, la sfârşitul programului, ne-am retras într-un birou mai ferit. Glume, urări, amintiri, voie bună şi toate cele cuvenite unei sărbători! La despărţire, nea Velicu ni s-a adresat astfel:

„Eu am scăpat! Ca să rămâneţi în serviciu, voi veţi aduce bani de acasă şi vă veţi plăti munca! Mă rog pentru viitorul vostru! Vă doresc sănătate şi noroc! Doamne ajută!”

* * *

După douăzeci şi şapte de ani, nişte nătărăi au transformat în realitate teribila premoniţie a lui nea Velicu. Există români care, legal, după ce au muncit nu primesc nimic, ba mai aduc şi bani de acasă pentru a acoperi valoarea dărilor către stat.

Am trăit s-o văd şi pʼasta!

Post Scriptum

• După ce Consiliul Economic şi Social (C.E.S.) a refuzat să avizeze ordonanţa de urgenţă care reglementa doar pentru o singură categorie socială (Existenţa avizului, deşi consultativ, este obligatorie. Fără acest aviz ordonanţa nu poate fi promovată.), „dăştepţii” din capul trebii au înţeles că e groasă şi au cotit-o extinzând măsurile reparatorii şi asupra angajaţilor din sectorul privat. I-au degrevat pe aceştia de o parte a poverii fiscale şi au pus-o în cârca angajatorilor care, pe bună dreptate, s-au revoltat. Altfel spus „când de cur, când de găoază”.

Cel care s-a agitat să facă ce se mai putea face în situaţia dată a fost Eugen Orlando Teodorovici, ministrul de finanţe, singurul membru al guvernului Dăncilă care are mintea la el. Nu a făcut parte din guvernul Tudose şi numele lui nu este legat de „ţopăiala fiscală”. A moştenit-o la pachet cu bugetul pe anul 2018. Asta nu l-a pus la adăpost de furia angajatorilor. A fost singurul care a încasat şuturile.

Lia Olguţa „n-aude, n-avede”! Prostul are numai certitudini!

• Directoarea Liceului tehnologic din Roşia de Amaradia a început o anchetă administrativă, a convocat Consiliul de disciplină şi le-a cerut celor două îngrijitoare să explice în scris cum de au îndrăznit să se adreseze presei pentru a vorbi despre felul în care le-a fost plătită munca depusă în luna ianuarie 2018. (În realitate, presa le-a căutat, după ce a obţinut informaţia de la primarul localităţii.) Asta directoare! Şi vigilentă! Fac pariu că este membră activă a Organizaţiei locale a P.S.D. Mâine-poimâine o vom găsi în Parlament. E vrednică şi merită cu prisosinţă! Vai de mama noastră!

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>