Am făcut lucruri bune! Deși nu ne putem lăuda c-o industrie auto veche, cu tradiții ce depășesc veacul, cu siguranță am avut una care-a fost completă și ambițioasă.
Pe scurt, am fabricat orice – de la mașina mică pe care-o iei la subraț pîn’la uriașul mastodont care cară juma’ de mină.
Și-n plus… o parte destul de importantă a mașinilor noastre – desenate de noi! – chiar n-arată urît. Da: avem exemple destule de mașini boccii… dar ne-au și ieșit bine-n cîteva rînduri!
Vi le-nfățișăm mai jos, cu toată încrederea că nu-i un clasament… și că subiectivismul ne-o fi iertat.
Mașinuța asta n-a fost deloc neinteresantă. Prost fabricată? Da. Dar arăta mișto, modern pentru-nceput de ani ’80 și chiar cu dichisul ei. Firește, este Aro 10. A plecat de la o variantă simplă – fără zorzoane – și s-a finisat în timp, cu felurite aplicații din plastic. A ajuns să fie fabricat și cu patru uși.
… dar dacă vrem cu adevărat să căutăm cea mai reușită dovadă a noastră de design, seria 24 a aceluiași Aro e grăitoare. C-o fi cu trei uși, c-o fi cu patru; c-o fi cu faruri pătrate, c-o fi cu faruri rotunde; c-o fi cu prelată, c-o fi carosat complet… tot rămîne o splendoare și nu numai pentru începutul de ani ’70.
Nu-i deloc nefericit felu-n care Dacia a reușit să construiască pîn-la urmă, în anii ’90, o mașină de la zero. Nova era confortabilă, încăpătoare și – deși deja anacronică – plăcută; îmbunătățită sub capotă cu tehnologia Renault, Super Nova era o mașină care se conducea cu mare drag.
Nu pot zice nimica de micuțul Lăstun. A fost o caricatură-n construcție, dar nu-n concepție. Lipsurile și mizeria anilor ’80 l-au făcut să iasă prost din fabrică – ba chiar nici măcar nu puteam zice că era făcut într-o fabrică. Cu toate astea, atrăgea privirea…
Ne-am descurcat binișor cu dubele noastre, cu bătrînele Teveuri! Primele serii, TV-4 și mai ales TV-41, arătau și ceva eleganță!
… iar modelul TV-12, ce le-a urmat, a fost robust și interesant. Mie mi-a plăcut mereu. Pe undeva, părea că are ceva din dubele Saviem; doar părea.
Sigur; am primit și ajutor, am copiat și folosit licențe; frumoasele Buceaguri, camioanele cu care ne-am lăudat, n-au fost desenate de noi; camioanele și autobuzele ROMAN erau preluări reușite ale conceptelor originale vest-germane. Dar găsim cîteva exemple de frumusețe veritabilă în industria noastră de autobuze, unde simțim clar felu-n care ea a evoluat.
Dacă TV-urile 2 erau simple, ca un cozonac pe roți…. TV-20 deja erau în altă dimensiune.
Iar varianta de midibuz TV-7 avea de-a dreptul farmec!
Un alt exemplu de design autohton simplu, eficient și plăcut a fost cel al autobuzelor DAC 112/117. Nu-i ușor să-ți iasă ceva plăcut, dintr-o linie clară, clasică, specifică! Autobuzele astea erau încăpătoare, destul de bine gîndite pentru călător – dar fără să vină cu nimic modern pentru exploatarea din anii ’80.
Vînturile, valurile au făcut ca azi să nu mai găsim aproape nici un exemplar – nici de prăsilă – din vehiculele astea comerciale și de transport. Ani de lipsuri și exploatare sălbatică le-au distrus iar proasta lor fabricație le-a condamnat oricum la dispariție.
Design-ul ca design-ul, dar calitatea nu prea exista.
Am avut o Nova din toamna anului 1996 – noua, cost 19.000.000 lei. Ca o paranteza, din 2001 i-a luat locul o SupeRNova Rapsodie, tot noua, pret 120.000.000 lei, deci in cam 5 ani pretul a cresut de 10 ori. Fata de clasica Dacie era altceva, alt design, motor 1.6 etc., insa era un dezastru. Inca de la inceput capacul portbagajului iti cadea in cap, geamul ala imens avand o tona, usile se deschideau in mers, rugina aparuta la scurt timp, carburatorul dublu corp legendar, lipsa mecanicilor priceputi la asa ceva, lipsa pieselor pentru asa ceva.
De fapt, lipsa pieselor mai rare era o problema mai ampla. Inainte de Nova asta am avut o Dacie 1310 din 1989, ceva lot mic, cu faruri de Oltcit, bara fata/spate din fibra de sticla, clapete usi de Dacie 1320, fete de usi din spuma, etc. Orice piesa in afara celor comune cu Dacia 1310 de baza era ca pasarea Dodo si cand totusi gaseam vreo clapeta de usa sau ceva, cumparam o sacosa, sa am si de rezerva.
de-abia cînd ne-a luat Renault s-a cam terminat cu nebunia pieselor care nu se găseau cum trebuie.
1.In ceea ce ma priveste, am fost si am ramas, mare fan Dacia Solenza…Nu stiu cui apartine designul..dar daca ar mai exista, mi-as cumpara si astazi una !
2.Oarecum in “tematica zilei” cu referire directa la autobuzele cu cisterne de gaz, amplasate pe “acoperis”- raportul unui “spion” al URSS la Bucuresti, catre sefii sai suna clar, in 1988: nu putem ataca Romania, intrucat “nebunul ” de Ceausescu are si a montat pana si pe autobuze, mult prea multe lansatoare de rachete..chiar si pentru noi ??
Nu puțini au fost cei mulțumiți de Solenza. Mai „închegată” decît SuperNova (conta enorm), în continuare cu hayonul atît de practic, destul de sprintenă.
A rezistat bine pe taximetre, ceea ce-i adevărata probă pentru o mașină 🙂
@All
Faza cu “spionul” rus..era o gluma clasica, a “epocii de aur” !!
Și una bună 😀
@hm
Cred ca am vazut pe undeva, in perioada in care Renault nu preluase inca Dacia, niste modele cu totul deosebite,unicate practic, realizate in Italia prin stradania conducerii uzinei, in idea in care ar fi ramas producator independent ! Din zona unde ma aflu, trebuie sa marturisesc faptul ca, atunci cand vad la TV reclame la Dacia Hamster (pardon, Duster) si le mai vad si pe strada…ma cam apuca lehamitea; din pacate “am arici pe suflet” cand vad Skoda..si cand ma gandesc ca pana si celebrul YUGO..a fost preluat de Suzuki..Cred sincer ca Dacia merita o soarta mai buna !! Un ex.concret, vazut de mine si de multi altii: in 1983, in “vitrina” facultatii de arhitectura din Bucuresti, au fost expuse pentru cateva luni, planurile unui prototip Dacia, realizat de un colectiv de studenti si profesori de acolo. Va asigur ca si astazi ar fi exceptional designul respectiv…Poate il gasim cumva in vreo arhiva !? Masina respectiva nu era nicidecum vreo “copieciune” ori “inspiraciune” ci un concept cu totul nou la acea vreme ! Am avut/vazut destule masini la viata mea si atat cat ma pricep, acea Dacia, daca s-at fi realizat, ar fost o adevarata bomba…desigur realizata correct si cu o motorizare adecvata !!
Referitor la Aro, cel care s-a ocupat de redesenarile ulterioare ale Aro 10 si 24 a fost Dl.Laurențiu Sterian, pagina dansului de facebook este o adevarata mina de aur plina cu poze si schite ale evolutiei modelelor Aro: https://www.facebook.com/laurentiu.sterian.71
Multe mulțumiri!
s-ar putea să fie astea, cele „italiene”
http://www.promotor.ro/masini-noi/news/dacia-avea-nevoie-de-o-schimbare-iar-acest-concept-italienesc-trebuia-sa-o-relanseze-foto-3207661
@hm
Ele sunt 🙂
Am pus si eu cu intarziere. Nu stiu de ce nu arata aici linkul, ca de obicei.
https://pozedecat.wordpress.com/2018/03/28/mai-de-teren/
nu știu, eu n-am stricat nimic 🙂
În mod destul de curios, ARO 24x s-a inspirat (ca in bancul cu mașina de cusut calibrul 7.92×57) din primele modele Jeep Wagoneer. Cele din 1962-1963. Cu masca de radiator ambutisată și cu suspensia independentă din față, cu o singură basculă scurtă. Jeep folosiseră însă bare de torsiune, nu arcuri spirale.
Așa cum prototipul ARO din 1987 semăna și el suspect de bine cu Rayton Fissore Magnum.
Ceea ce a omorât definitiv ideea de SUV românesc în ultimii ani ai Răposatului a fost mizerabilul motor Diesel Brașov. Care funcționa ca un tractor, trăgea ca un tractor, era greu ca un tractor și un chin pentru suspensia și transmisia de ARO, concepute pentru L25 și L30 pe benzină. Toate recordurile obținute de ARO în decenii întregi au fost obținute cu motoare pe benzină.
Bunînțeles că aducea cu Wagoneer – măcar folosea o inspirație bună, ce să zic!
Da’ oricum ar fi fost, linia ne-a ieșit.
Și la Aro 10 ne-a ieșit, cu toată filiația recunoscută.
Doar că, mai apoi, în anii 80, pur și simplu n-am mai avut fler la copiat, nu știu cum s-o zic.
Cît despre prototipul acela celebru și – mai ales! – bocciu, zău că și originalul era urît rău; tern, mătăhălos…
Rayton Fissore era pătrat ca o cutie de biscuiți, fiindcă trebuia să aibă spațiu interior de SUV modern, dar să folosească șasiul și suspensiile rigide ale lui Iveco 40.10WM.
Din același motiv, cuplul de Stan și Bran Range Rover Classic / Land Rover Discovery I aveau spațiul interior împărțit în mod bizar, cu o podea foarte înaltă și un spațiu inutil între niște scaune prea mici. Foloseau un șasiu clasic, ”camion” cu punți rigide sub o caroserie de SUV.
ARO 24x ar fi fost o construcție foarte reușită, dacă ar fi rămas la motor L25 / L30. Sau la un mic V8. D-127 Diesel era o construcție absurdă, mult prea greoi, încărca prea tare suspensia față, pornea mult prea greu, se vedea de departe că nu era făcut pentru un autoturism.
Și, cu toate astea, ce bătaie era să prinzi un Aro cu motor de Brașov.
Benzina era raționalizată. Motorina se dobândea la canistră de la autobază 😛
Nu asta! Aro diesel cu motor de Brașov vs Aro diesel cu motor de Cîmpulung.
Buna! Vin cu cateva precizari. ARO 24x nu a fost inspirat dupa nicio masina. A fost o declaratie a ing. Badita Marian care a adus in discutie paternitatea lui 24. Cat despre calitate, da, erau destul de proaste dar asta e…..Se puteau remedia. Nu s-a vrut nici in comunism si nici in “libertate”. O alta precizare, prototipul ARO 26x (264) este realizat de Dl.Designer Laurentiu Sterian care, dupa angajarea sa in 1979 a realizat mai multe idei. Prima fiind un ARO 254 (care intr-o oarecare masura aduce aminte de range rover dar este inspirat din Renault Fuego) si prototipul 26 care din ce se zvoneste ar fi avut niste probleme , critici si altele prin fabrica. Ele se puteau realiza, dar din pacate nu se stie prea multe despre ceea ce s-a intamplat in uzina. Nu e vorba ca erau urate, fiecaere interpreteaza cum vrea, Romania nu a furat design, dar s-a inspirat foarte mult, fiindca nu suntem o tara cu traditie in automobile , fiecare s-a descurcat cum a putut el mai bine. In anii 80′ Ceausescu o luase razna rau de tot si in loc sa finanteze proiecte mai ambitioase ca 254 sau 26x a bagat bani in Lastun.
Primul fiind chiar imbunatatit ca mecanica (ARO 254) iar al doilea (aro 264) fiind doar o caroserie noua pentru 24x ei renuntand la noile caracteristici de mecanica.
Cat despre Rayton Fissore, fiecare cu parerea lui. Eu cred ca 264 seamana mai mult cu oltcit, la partea din spate.