concluzii după iarnă

A trecut Iarna; fiindcă nu sîntem chiar proști, încercăm să ne dăm seama cum a fost.

Sigur c-a fost mai degrabă una ușoară aici, la noi: pîn’de Mărțișor nici n-am știut ce-i aia zăpadă.

Firește, ăsta-i prilejul să ne dumirim că orice autoritate locală nu e-n stare „să se pregătească” nici pentru rău, nici pentru bine!

Fiindc-a fost cald și frumos, oamenii au ieșit la soare, la plimbare, la joacă și-n decembrie, și-n ianuarie, și-n februarie: orașul, însă i-a primit cu praf, cu jeg: fiindcă nimeni nu se gîndește c-ar trebui să se facă curățenie iarna…

Firește, mai apoi ne-a surprins iarna tîrzie: un martie nenorocit și ghebos.

N-aș zice că – pe numere mari – de’zăpezirea a fost nasoală; n-a fost. S-a lucrat binișor pe străzile mari, s-a intrat odată ce s-a putut și pe cele mici; se vede clar că toate resursele se alocă ținerii traficului deschis în condiții rezonabile, incluzînd aici o oarece grijă arătată celui nevoit să se folosească de transportul public.

Una din lecțiile iernii ăsteia e, însă, și ceea ce-și face omul cu puterea sa. Primăriile au cam lăsat din mînă unele instituții publice care se-obișnuiseră să stea, miloage, și s-aștepte să vie cineva să le dea zăpada!

Dar încă se lucrează cu hei-rupul prost, subotnicesc.

Încă se aruncă firimituri la cei mărunți – uite, în vremea-n care avem fel de fel de soluții care ajută la topirea zăpezii, noi dăm tot cu sare și nisip! Și unde? La școli, acolo unde trebuie să bifăm acțiuni ca să dea bine; prin alte locuri unde domnii din primării nu se cade să-și nenorocească pantofiorii și să murdărească mochetele se folosește clorura de calciu.

Încă se lucrează cu cel mai senin dispreț față de cei călăriți. Însuși Primarul de la sectorul 5 publică pe facebook – singurul său canal „oficial” de comunicație -, un film în care se vede un muncitor urcat într-o camionetă care aruncă pe jos material antiderapant cu lopata: o încălcare grosolană a legii și a normelor de protecția muncii.

Dar ce contează! Primarii știu prea bine că vine căldura și c-avem memoria scurtă; o să ne bucurăm de „curățenia de primăvară”, făcută cu-același hei-rup și de care trebuie să tragem pîn-la următorul prilej oficial de-a face curățenie.