Amintiri din trecut și prezent

scris de Venera E. Dumitrescu-Staia

Saptamâna Mare sau Saptamâna Patimilor ne amintește de Patimile Domnului nostru Iisus Hristos care se adaugă celor 40 zile de post, urmând apoi slujba Deniilor în fiecare seară, începând cu Duminica Floriilor și felicitările pentru cele sau cei care poarta prenume de flori… Florica, Narcisa, Zambila, Florica, Jasmin etc..

Postul nu trebuie sa fie o povară, deoarece nu se manânca pește sau carne, ci ar trebui sa fie dorința de a ne curăța trupul și sufletul de păcatele comise în timpul anului – numai Dumnezeu nu are păcate.

Apoi urma primirea Sfintei împartasanii din Vinerea Mare, dupa spovedire la Preot, care îmi amintește de preotul Duminică Ionescu, de la Biserica Slobozia din București, de care aparțineam și care din fericire, a scăpat demolărilor în anii nefaști ai României…, se află și acum la intersecția Bd. Mărășești cu Magistrala.

În cursul primar, de la clasa I-IV pe care l-am urmat la Institutul Pompilian din Bucuresti, pe Calea Rahovei nr. 42, acum este o ruină sau poate nu mai există, (dar despre care am mai scris pe acest blog), în curtea Institutului era și Biserica, de drept deținătoare, unde înainte de începerea cursurilor toate elevele de la prima clasa primară inclusiv clasa VIII-a liceală, erau prezente la Rugăciunea „Tatăl nostru”, sub îndrumarea preotului, care ne spovedea și împărtășea la marile sarbatori, precum Paște si Crăciun.

Elevele care nu erau de același rit, nu erau obligate prin prezență, totuși unele participau din curiozitate.

Au urmat anii adolescenței, când scumpii mei părinți m-au transferat la Liceul Domnița Ileana, în rând cu Pompilian, care de asemenea avea Preotul care ne preda lecțiile de Religie și ne spovedea la Sărbătorile de Paște si Crăciun, fără a ne împărtăși.

Lecțiile de Religie, materie prevazută în programa liceului, erau însă obligatorii pentru toate elevele, ore care conțineau nu numai îndrumări despre CREDINȚA  ORTODOXĂ, ci si a altor religii, drept ca am putut afla și dogmele altor popoare.

Din păcate, după anul 1948 în România s-a desființat materia Religie, preoții au fost eliminați, iar urmările au fost nefaste.

Cred ca, atâta vreme cât un copil care devine un om matur, la rândul lui formând o familie… societatea în care traiește, oriunde pe aceste continente, Credința nu trebuie sa dispară, nicidecum sa fie interzisă, deoarece încă mai avem foarte multe de învățat.

Cu aceasta ocazie am considerat să ma adresez cu câteva cuvinte și imagini, celor care poate nu au cunoscut trecutul îndepartat al României și al poporului ei credincios.

NIHIL SINE DEO = NIMIC FARA DUMNEZEU – Inscripție ce exista pe frontispiciul tuturor Bisericilor ortodoxe din perioada în care România devenise Regat (1915-1918 sub Regele Carol I).

CHRISTOS A ÎNVIAT!