Parcul Palatului Mogoșoaia-i una din cele mai frumoase destinații pentru un picnic.
Chiar și-n zilele astea libere, cînd tot omul care fuge din casă și nu știe-ncotro s-o mai apuce e atras de curățenia, liniștea și civilizația de-aici, parcul rămîne un loc plăcut foarte, foarte plăcut.
Aglomerat – foarte aglomerat -; dar plăcut.
Din păcate, mereu, oriunde-ai merge, ceva-ți sare-n față, fiindcă nu e bine.
Ce vedeți în pozele astea e trenulețul care se plimbă pe-aici, pe alei.
Spre deosebire de altele din alte parcuri, care-s cu motor de tractorel, ăsta-i chiar electric. Nu face zarvă, nu face poluare; merge-ncet și frumos.
Și – pe aleile astea pline de copii pe role, copii pe triciclete, copii pe trotinete, copii pe biciclete, copii-n căruț, adulți pe role, adulți pe biciclete, adulți pe trotinete – șoferul trenulețului se chinuie ca ultimul neom să-i ocolească.
De ce se chinuie bietul om?
Fiindcă nu-i vede, de-aia! Fiindcă tot ce are mereu în fața ochilor e coșul locomotivei – din cauza lui n-are vizibilitate, din cauza lui nu poate frîna la vreme dacă cineva-i sare-n față.
Trenul clasic de mall, precum cel care se plimba pe holuri la (W)AFI când bântuiam pe acolo. Generația noastră nu mai are curajul de a monta șine (și restul de infrastructură adiacentă), măcar pe modelul trenului din Parcul Copiilor – Tineretului, valabil de fapt și prin vestul Europei.
noi ne păstrăm să trecem direct la teleportare.