mici dispariții

… mă bucur de fiecare dată cînd văd că se mai deschide cîte-o mică afacere: un mic magazinaș, un atelier – cineva care are curaj să-nceapă ceva.

Fiindcă mă uit cu tristețe-n jur și număr cîte-au tras obloanele. Mă gîndesc cum era cu ani în urmă, cînd m-am pomenit în cartier; pe strada mea se găseau vreo patru mici buticuri: acuma mai e doar unul. Pe străzile din jur țin minte cîte-un atelier de cizmărie, cîte-o croitorie mică; le găsesc cu lacăt pus la ușă…

Știți și ce altceva n-am mai văzut de ceva vreme?

Corturile acelea care se mutau de colo-colo, pe maidane, prin parcări și-n care se vindeau haine, încălțăminte și-o droaie de lucruri mici: ciorapi, chiloți, pijamale.

Erau bune – folositoare.

Dispariția lor nu-i un pas înainte spre comerțul „civilizat” – nu totul trebuie să fie impersonal, monopolizat și nu totul se poate face dindărătul tastaturii.

„La cort” găseam mereu și mici producători, și mici comercianți care se pricepeau să aducă chestii pe care cei mari le ignoră.

Mare păcat.