… un copilaș – nici cinci ani nu făcuse! – dispărut în aprilie ’68, găsit omorît. Criminalul a fost arestat două săptămîni mai încolo și-n august a fost condamnat la moarte.
Rimaru avea să lovească doi ani mai tîrziu.
listă de articole selecționate din presa vremii – aici
Condamnarea la moarte este pedeapsa corecta pentru acesti monstri.
Înțeleg eu bine sau copilul mergea singur cu autobuzul când a fost acostat de respectivul? Sau a fost luat de pe stradă, de la un loc de joacă – și dus cu autobuzul? În orice caz, lăsarea copilului de 4ani 8luni nesupravegheat afară nu este cel mai bun exemplu de “parenting” – deși și eu personal stăteam la fel de nesupravegheat cu grupul de copii de grădiniță în parcarea dintre blocuri.
Ca părinte ce reia bătutul parcurilor după cîțiva ani, observ cum părinții – față de 2009-2011, să zicem – lasă trăncăneala de pe bancă pe trăncăneala pe whatsapp și facebook.
O da, e un fenomen global. Cred că de fapt niciodată oamenii n-au avut chef de crescut copii – sau poate investeau minimul necesar în primul sau primii 2 copii, lăsându-i pe ceilalți “să se descurce”.