Să nu uităm niciodată.
Benzina ne-a făcut viaţa grea şi odinioară. Poate aţi prins timpurile alea; dacă nu – aflaţi acum: a fost odată ca niciodată… cînd benzina era ieftină şi motorina era la jumate din preţul benzinei. Tii! ce boierie tre’ să fi fost p-atuncea, flăcăii moşului, nu?
Curat boierie. La sfîrşitul anilor 80 benzina se dădea raţionalizat; nu mai ştiu cît – 30, 40 de litri pe lună. Dar chiar şi litrii ăştia nu-i găseai. Ştiţi cît de lungi erau cozile la benzinării? O coadă de 2 kilometri era una scurtă. Benzinăriile erau puţine, una-două-n cartier, aşa că te puneai la coadă şi înaintai… azi… mîine…
Unii-şi băgau fel de fel de porcării în rezervor. Circulau fel de fel de legende; cea mai simpatică era aceea cu nu-ştiu-ce insecticid care putea lungi benzina: toată lumea l-a cumpărat în prostie de la chimicale, l-a pus în rezervor şi după un timp s-au stîrpit ţînţarii din tot oraşul! – parcă la Deva am auzit de chestia asta.
În Bucureşti cea mai nenorocită coadă era aceea de la PECO Băneasa, care trebuia mereu împrăştiată cînd trecea Ceauşescu pe DN1. Coada de la PECO Brîncoveanu (pe asta o ştiu cel mai bine) ajunsese să se plece de la ieşirea din benzinărie şi să dea roată cartierului, pe Niţu Vasile, Metalurgiei, Luică şi-napoi pe Brîncoveanu:
4 kilometri coadă.
10 staţii de autobuz coadă.
Bine mai era şi pe vremea aia.
In comunism cota de benzina varia intre 10 si 30 de litri – probabil in functie de oras, de asemenea cred ca a variat si in timp de la o luna la alta sau de la un an la altul. In orasele mai mici trebuia sa te duci la o anumita benzinarie in functie de numarul de la masina, de asemenea pentru reducerea consumului s-au introdus si restrictiile de circulatie duminicale (puteai sa circuli din 2 in 2 saptamani tot in functie de numarul de la masina). Singura exceptie era pe litoral unde se dadea benzina “cu plinul” (unii isi faceau tot felul de rezervoare improvizate la masina si reuseau sa ia chiar mai multa benzina). In orice caz din vacanta de 7-10-12 zile pe litoral stiai de la inceput ca vei pierde 1 zi la coada la peco daca veneai cu masina… sau tot aproape o zi la coada la agentia cfr pentru biletele de intoarcere daca veneai cu trenul. Ce vremuri, cum naiba sa le regreti?!
… pentru că-ţi aduci aminte numai ce vrei. uiţi coada de la butelii la care stăteai de 10 ori pe an – dar ţii minte că poate de două ori făceai rost de butelie peste mînă.
În Bucureşti cota era mai mare ca în ţară, parcă.
Şi în vreo două ierni mai grele (85? – 86? nu mai ştiu) s-a interzis de tot circulaţia autoturismelor pînă în primăvară.
Aici e si un aspect psihologic; in anii ’80 parintii s-au tot chinuit sa mascheze fata de copii problemele traiului de zi cu zi; in fond copiii care stateau la cozi in mod curent erau mai degraba exceptii iar “manevrele” pe care le faceau parintii pentru “a se descurca” pareau poate niste jocuri. Dupa ’89 adultii au vrut sa arunce la cos pur si simplu tot ce a fost rau in anii aia si nu au transmis mai departe “informatia negativa”; sa nu ne miram ca generatia 20-30 din ziua de azi citeste ce povestesti tu aici ca dintr-un scenariu de film sau dintr-o carte. Iar peste 10 ani va fi chiar mai rau de atat…
Vă mai aduceți aminte de angajatele PECO (supraponderale în majoritatea cazurilor) ce aveau într-o mâna pompa și in cealaltă o cărămidă de bancnote ? Benzina s-a gasit greu cam pâna prin 1994, in sensul că se stătea la coada.
Coada de la Brâncoveanu nu o știu, cunoscută imi e coada de la Gh Petrașcu și de la Nicolae Grigorescu, lungimile cozilor erau aceleași.Slavă domnului că aveam gaze și nu stateam și pe la butelii dar știu ce scandaluri ieșeau la stația de butelii de la Miraj.
Cea mai lunga coada la care am stat a fost la benzinaria Cotroceni. Mergea pe str. Ernest Juvara (nu direct pe Splai, ca sa nu se vada de Tovarasu’), iesea pe Splai abia la Gradina Botanica, continua in sus pe atunci noul Bd. Vasile Milea (care nu mai stiu ce nume avea, daca avea), cotea pe Bd. Armata Poporului (actual Iuliu Maniu) pina la Leu. Tin minte ca acum cum am parcurs stupefiati intreaga distanta, cautind capatul cozii si asezindu-ne la coada in intersectia cu Sos. Grozavesti care pe vremea aceea era pietruita. Am rezistat pina in dreptul actualei unitati de pompieri de pe Vasile Milea cind am facut schimb cu bunicul care dupa multe ore cred ca a reusit sa cumpere benzina.
E bine să ne aducem aminte cum a fost cu adevărat în vremurile alea. 30 de ani pare așa mult…