Excesul e unul din cele mai mari defecte ale primarilor „gospodari”. Rar dai de cîte unul care chiar știe cînd să-și pună stavilă avîntului.
Cu toate ale lui, îl socotesc pe Robert Negoiță un primar bun, care-a adus un cîștig locuirii în sectorul 3. Ce e bine în sectorul 3 e că primăria a-nțeles să se-oprească la un moment dat, să nu îngrămădească obositor piesele de mobilier urban; să lase oarecum impresia de spațiu-n care se poate respira.
Cînd treci, însă, granița-n sectorul 4 te iei cu mîinile de cap. Primarul Băluță-i un continuitor strașnic al lui Piedone.
Pot să-i număr o sumedenie de idei bune, o droaie de proiecte ce îmbunătățesc viața oamenilor, mă bucur să văd artere-ntregi aduse, elegant, la un nivel plăcut.
Și – în același timp – toate, toate astea zdrobite, nimicite, turtite sub mii de stîlpi, ghiulele de piatră, lanțuri, fîntîni, garduri bălțate, spoturi colorate.
Și dacă, în timpul zilei, parcă nu ți se parte într-atît de obositor ce se petrece-n spațiile publice refăcute de Băluță în sectorul 4 (care măcar par, deocamdată noi și curate), peste noapte se schimbă calimera.
Cu toată revărsarea falsă de lumini și luminițe, străzile-s, în realitate, chioare. Spoturile montate sub copaci aruncă umbre nefolositoare; semnele de circulație au fost „îmbunătățite” cu leduri – de-a dreptul ilegal!! -; și pretutindeni luminile-s doar făcute să pună ceva în evidență, nu să lumineze.
Pe bune: cînd te plimbi seara-n sectorul 4 nu te simți în oraș – acolo unde locuiesc oameni! – ci undeva la bîlci la mare, acolo unde oamenii-s veniți să se-nghesuie la distracție, la consum, la hăhăială.
Rămîi c-o impresie îngrozitor de apăsătoare.
Băluță nu știe – nu poate – să-nțeleagă unde să se-oprească.
comentarii