„Sectorul 5 la 50 de ani”

… una din cele mai prostești mîndrii este aceea de apartenență la ceva artificial.

Cum ar fi – cel mai nimerit exemplu! – mîndria de-a te ști locuitor al unui… sector.

Sectorul e o găselniță artificială, o invenție care-a fost gîndită să ușureze actul administrativ… și atît!

E de-ajuns să privim istoric chestiunea; în ultimul secol Bucureștiul s-a văzut împărțit ba în patru sectoare, ba în opt, ba în șase!

Că, în timp, mici vătafi s-au cocoțat pe piedestalul șubred de primar de sector, asta-i altceva.

M-a pufnit rîsul aflînd că Primăria Sectorului 5 – negăsind altceva mai bun de făcut – se ocupă de un eveniment public numit „zilele sectorului” (pe care, ca de obicei, nu-l promovează nicăieri, că oamenii nu-s importanți) în care bate monedă pe… semicentenarul sectorului.

… uau! Sectorul 5 la 50 de ani! E ceva ce nu se poate lăsa nesărbătorit.

Numai că e suficient să ne uităm un pic în urmă – 50 de ani nu-i cine știe ce mare distanță! – ca să vedem că în 1968, atunci cînd raionul Nicolae Bălcescu se transforma în sectorul 5…. acel sector 5 nu era decît sectorul 4 de azi!

Iar sectorul 5 de azi… era atunci sectorul 6!

Vrem să-i acordăm sectorului nostru o umbră de istorie?

Ori socotim că a fost creat în 1950, cînd raionul Vladimir Ilici Lenin a fost înființat cam pe locul unde e azi sectorul…

Ori serbăm anul 1979, cînd sectoarele Capitalei s-au restrîns de la opt la șase, ocazie cu care fostul sector 6 devenea 5.