Veniți și voi în orașul nostru.

E ziua Orașului meu.

La mulți ani!

Frumos mai pică, acum pe-nceput de toamnă – unde-o fi mai frumoasă toamna… și mai toamnă decît în Orașul ăsta?

Unde-i mai frumos să te plimbi? Unde-ți mai încălzește Soarele cu așa drag spinarea dimineața? Unde te poți simți – chiar și pentru cinci minute – mai în trecere, mai liber?

E ziua Orașului meu! Mi-ar fi plăcut să pot zice „orașului nostru”, dar sînt atîția care și-au întors fața de la frumusețea Capitalei. Bieții de ei!

… încruntați, constipați – cei care-au uitat să se bucure, ce milă mi-e de ei!

Ce bine-ar fi să ne facem nouă un cadou – azi, de ziua Bucureștiului – și, dacă măcar nu redevenim cetățeni, măcar să fim niște oameni care știu să se bucure de Oraș!

Să ne bucurăm, să ne folosim de București, să ni-l facem al nostru: fiindcă-i al nostru, nu al lor – indiferent de cine-or fi ăilalți!

Să ne bucurăm: fiindcă nu-i nimic greșit să ne bucurăm la ziua cuiva drag.

Nu-i nimic greșit să ne bucurăm de multitudinea de sărbători, de serbări, de zile festive care se țin toamna-n București: sînt doar prilejuri pentru noi – pentru noi, Oamenii – să ne găsim împreună, să ne-ntîlnim, să ne vedem și fețele vesele!

Veniți și voi în orașul nostru.