Nici nu știu bine unde ne găsim. Cîndva-i zicea bariera Vergului; apoi lumea s-a obișnuit să-i zică Piața Muncii; mai încoace, cineva s-a gîndit că locul trebuie botezat Hurmuzaki, Hurmuzachi, ba chiar… Hurmuzachii!
Mare-i prostia omenească; și tot mare – din păcate – îi și mizeria.
Aici, la numărul 225, găsim o fostă unitate militară (după ea venea fabrica de pîine, în clădirea de la 223, azi cu alte destinații) în mare paragină.
La fel de urît se vede și din dos (dinspre zona intrării Sectorului, pînă unde se întinde)…
Prin fața ei, stradal, se ghicește vechea trasă a șoselei – se știe că segmentul sudic ducea mai înspre Bulevardul Basarabia decît o face astăzi: nu „se pupau” deloc bucațile șoselei ce se-ntîlneau aici, înaintea sistematizării și-a construcției pasajului subteran.
Ce mai încoace-ncolo! Ne aflăm într-o zonă strașnic de interesantă.
comentarii