În sfîrșit, ceva s-a mișcat în Capitala noastră. Ceva s-a făcut bine: ceva care să transforme tramvaiul din cenușăreasă în ceea ce trebuie să fie: mijlocul de transport eficient și rapid care taie orașu-n două.
S-au îngrădit liniile de tramvai, aia s-a-ntîmplat: s-au îngrădit pe Colentina – și 21 fuge de rupe. S-au îngrădit pe Ștefan cel Mare, pe la APACA – și 1 zbîrnîie. Asta, cînd nu se defectează vreun tramvai sau nu se blochează vreo intersecție. Căci au rămas încă zone și trasee care încă-s omorîte de traficul auto… și răbdăm!
Nu poți spune c-arată frumos – e vorba, totuși, de garduri! – dar nici haosul de pe șine nu era frumos; dimpotrivă.
Cu alte cuvinte, putem sacrifica ceva din ale esteticului, ca să tragem pe noi plapuma eficienței. Tramvaiele merg mai iute; chiar dacă în continuare vin la fel de rar, măcar merg.
Asta nu-nseamnă cîtuși de puțin că trebuie să-nghițim urîtul. Iată: după sectorul 3, începem să punem iarbă verde peste bolovanii dintre șinele de tramvai și-n sectorul 5.
Cît de mult contează să ieși pe stradă și să vezi că e frumoasă, că e curată, că-n loc de cale ferată dai de o peluză!
Dar și-o idee atît de bună poate da chix. Pe Calea Rahovei s-a dovedit că gazonul e prea înălțat pe segmentele de linie cu șinele strîmbe, pe unde tramvaiele dansează și agață iarba. Și e nevoie de refacerea gazonului…
Dar nu se ia nimeni de adevărata problemă din Rahova – adevărata problemă nu e iarba, ci faptul că șinele sînt strîmbe, denivelate, ondulate, lăsate. De ani de zile, Regia de transport le-a neglijat; de ani de zile tramvaiul 32 dansează ca barca pe valuri!
Ideea-i că tramvaiul să devină nu doar frecventabil, ci și ales – și pentru asta e nevoie și de eficiență, și de siguranță, și de încredere, și de confort, și de cît mai puțină urîțenie.
Aș zice că problema adevărată a Rahovei constă în gardurile invizibile, cele care opresc tramvaiul la Unirii, cele care pun un semafor infinit pentru pietoni la intersecția Căii Rahova cu Pecineaga/Bârca, cele care pun o șosea de viteză între cartier și oraș (deși clădirile noi de pe Trafic Greu încep să atragă parcări pe prima bandă care, măcar atât, reduc viteza celorlalți) etc.
Revenind la 32, înainte de toate trebuie puse garduri și între Chirigiu și Unirii, chiar cu excluderea traficului auto privat de pe Regina Maria. Oricum, acolo avem un cartier care poate deveni un „centru vechi” alternativ.
Fiindcă nu văd rezolvări în ceea ce privește traficul pe Coșbuc în jos, mă abțin.
Rahoveanul nu se plânge prea tare de legăturile de care beneficiază însă este înfiorător de tracasat că Sălajul, Ferentariul și Rahova au ajuns artere de tranzit spre Măgurele – Bragadiru, unde s-a îndesit populația.
Na, în timp ne-am obișnuit să nu mai ajungem în unele locuri decât cu ocazii speciale. Dacă navetiștii ar avea transport public decent și fără întreruperi stupide ca la Unirii s-ar reduce și traficul auto de tranzit.
Pentru 117 m-aș gândi la o bandă reversibilă (dimineața spre nord, seara spre sud), care ar fi utilă mai ales la intersecțiile la care face stânga sau unde dpvd politic e dificil să schimbi prea mult timpii semafoarelor.
Nu foarte complicată e prelungirea liniei de tramvai spre Bragadiru. Nu sunt obstacole uriașe. În fine.
Off-topic, ți se pare că începe a se simți intrarea Rosal pe salubritate la noi?
Linia de light-rail/metrou Bragadiru-Unirii-Voluntari[-Afumați] (adică upgrade la 21+32) este în topul priorităților în PMUD București-Ilfov ca raport cost-beneficiu, dar se pare că avem alte priorități pe moment, unii cetățeni contează mai puțin…
Legat de off-topic, sunt plecat din localitate de câteva luni, revin eventual cu observații după ce întreb și eu mai departe.
A, nu-i nici o pagubă, mie nu mi se pare vreo sfîrîială. Nici mai rău; dar e drept că m-am obișnuit cu necurățenia. (Am văzut, recent, în multe locuri bune și centrale din sectorul 2 zone cu gunoaie pe stradă mult mai nasoale ca pe-aici)
Ce avem în poză nu e nici frumos, nici util. Este DISTRUGERE, faptă penală… pentru că pământul e pus direct peste prisma de balast. Asta înseamnă prismă colmatată 100%, că pământul a pătruns printre pietre. Acelaşi pământ mi mult ca sigur că a înfundat şi scurgerile de ape pluviale de sub balast. Orice acţiune de buraj a devenit imposibilă fără înlocuirea totală a prismei de balast până la fundaţie. Nici măcar controlul vizual al prinderilor şi tirfoanelor nu se mai poate face, că toate sunt acoperite cu pământ (desigur, vor fi corodate cu rugină în scurt timp).
… n-a venit nimeni vreodată să-ndrepte șinele astea.
Măcar să atîrne frumos, vorba bancului.