… mirosul toamnei e, într-adevăr, fantastic: așa cum se compune și se des-compune din sumedenia de fire și firișoare, fiecare cu izul său!
Și cît de puțin îl mai simțim – doar frunzele ce putrezesc ne mai aduc stîrnesc amintirea că sîntem înconjurați de atîtea pe care nu le mai știm să le vedem.
Cum altfel?
Cum să mai miroasă a toamnă, de pildă, cînd nu mai dăm foc la frunze și la buruienele uscate?
Cum să se mai simtă fumul serii ce te făcea să simți că oamenii s-au întors cu toții acasă, cînd în sobe nu mai ard lemne și cărbuni, ci gaze?
Cum să-ți mai sară inima-n piept, trecînd pe lîngă o fabrică unde se face pîine ori ciocolată ori mezeluri, cînd toate fabricile de azi au zeci de instalații care scot afară aer primenit, fără nici urmă de miros?
În lumea asta a noastră – tot mai curată, mai ecologică, mai sigură – cînd dăm peste vreun lucru cu gust, cu miros, cu viață în el, parcă ne trăznește; ne cheamă la el, ne ademenește, ne păcălește.
Ne schimbăm; schimbarea nu-i rea – schimbarea e progres – doar că uneori omul mai rămîne cîte-un pas în urmă, adulmecînd vreo urmă a trecutului.
Găsii prin arhiva foto a agenției noastre de presă două imagini de iarnă bucureștene, luate acum mai bine de 60 de ani: Doamne, ce țipă frigul, ceața lăptoasă și udeala de pe jos! Doamne, cît de la fel ni-i orașul, prin vremuri!
Doamne, urîtă-i iarna atunci cînd și orașu-i urît.
Fotografiile sunt grozave. Cunoscătorii și iubitorii de București pot identifica în ele mai multe elemente interesante. Vă supun atenției doar două, mai puțin cunoscute:
1. Stâlpii metalici tip Mannesmann.
2. Corpurile de iluminat tip „Banană” care utilizau ca sursă de lumină tuburile fluorescente.
Cât despre atmosfera de iarnă, încercați la țară. Pe acolo încă se mai găsește câte ceva!
Recunosc, mi s-au părut excepționale corpurile acelea de iluminat. O să vină, cred, și vremea când vom strânge mai multe povești despre acest domeniu în care – estetic – am stat bine!
Chiar dacă ne-am „domnit“ la bloc, n-am uitat și o să mai vorbim cât de curând despre trecerea asta, spre coana Iarnă…
Acele corpuri de iluminat au început a fi instalate în 1957, probabil odată cu refacerea bulevardului 6 Martie(actual Elisabeta)după eliminarea liniilor de tramvai.
https://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2014/03/automobil-ifa_-foto-scanteia-din-27101957.jpg
(eveniment marcat aici: https://www.simplybucharest.ro/?p=48109)
odată-n plus, limbajul vremii face toți banii: „niște banane enorme luminoase”
Dar și: „se instaleaza luminatul fosforescent (sic!). Treceți seara pe acolo și vă veți convinge de foloase”
De remarcat, că se vede prin ceaţa imaginii, şi silueta fantomatică a acelui model de troleibuz care circula atunci în Bucureşti
https://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2017/12/T2_troleibus-pe-6Martie.jpg
… din ce mă uit la poze, din ce mă ia zgribuliciu’
Bucurestiul copilariei mele (sa zicem 85 – 95) era un oras al mirosurilor, si frumoase si urate. Este, de fapt, adevarat despre toata tara. Modernizarea a facut ca multe dintre aceste mirosuri (mai ales cele frumoase) sa devina mult mai rare, desi unele se mai pot regasi pe alocuri.
In marile orase din SUA mirosurile naturale au disparut aproape complet. Nici macar cand intri intr-o patiserie nu simti acel miros imbietor de cocatura. In Romania asta inca nu s-a intamplat. E bine sa incercam sa ne bucuram de aceste miresme pana nu dispar de tot.
și pe aici totul devine tot mai aseptic, mi se pare atît de trist cînd dai să intri într-o patiserie acum, pe vreme rece, și să nu te izbească aburul acela cald cu atîtea arome.
O mică dezamăgire recentă, treceam pe lîngă una din puținele fabrici de pîine mari funcționale din Capitală și-am băgat de seamă că nu mai are magazinul de la poartă – cît de reconfortant mi s-a părut mereu gîndul să-ți fie la îndemînă să cumperi o franzelă fierbinte…
Rog pe Dl. Mocanu sa ne spuna, “bananele” au fost montate in 1957???
Stiam ca mai tarziu!
Observati ca nu exista inca blocul “Romarta Copiilor” …
trolebuzul si nu numai au aparitie FANTOMATICA deoarce vremea inchisa si filmul cu sensibilitate redusa impuneau un timp de expunere relativ lung (poate 1/30?): cladirile, oaamenii ceare stau, zapada, se vad clare, in vreme ce vehiculele in mers au puternica neclaritate de miscare …
Iar daca vine ceata, orasul va fi la fel de gri si umed si azi!
@Cristian Ioan:
Producția, căci erau românești, a început în 1955. A urmat o perioadă de utilizare experimentală în zone mai lăturalnice. Practic utilizarea generalizată a început prin 56 – 57. Apar în fișele tehnologice pentru realizarea instalațiilor de iluminat public în 1957, sub denumirea Corp de iluminat tip Banană!
@Cristian Ioan: imaginea din ziar , cea cu “bananele” la care am făcut trimiterea în comentariul anterior, este din data de 27.10.1957
Aşa este, blocul “Romarta Copiilor” a fost terminat în anul 1960.
https://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2014/04/foto-bloc-romarta-copiilor-_-sc-din-1960-06-29.jpg