Despre trebuşoara asta am scris anul trecut.
Toamna aceasta, prin septembrie-octombrie, s-au făcut o serie de lucrări de reamenajare a părculeţului (cam aiurea, după mine, pentru că s-a distrus prea mult din vegetaţie). S-a montat, cu ocazia asta şi o firmă nouă la intrarea de pe bulevardul Pache, dar cu acelaşi nume -Tolbuhin – plus că acum, e şi… „luminoasă”!
Din ce se înţelege de pe pagina de facebook a viceprimarului Dan Cristian Popescu, „frâna” la noua denumire a parcului e pusă, „undeva”, la P.M.B., care P.M.B. ar ţine cont de un demers făcut de… Guvernatorul oraşului Sankt Petersburg!?
„Decizia de schimbare a denumirii parcului a fost luată ca urmare a solicitării cetățenilor din sectorul 2 și în urma unei ample consultări publice, precum și a unei întâlniri care a avut loc la sediul Primăriei sectorului 2 cu reprezentanții cetățenilor și organizațiilor civice, precum și cu un reprezentant al Ambasadei Federației Ruse la București. Consider că doleanțele cetățenilor din sectorul 2 sunt mai importante decât scrisoarea Guvernatorului orașului Sankt Petersburg”, a mai declarat Dan Cristian Popescu, viceprimarul Sectorului 2 conform sursei.
Acum, răsfoind proiectul de hotărâre amintit de viceprimar, aflăm că denumirile propuse sunt: Pache Protopopescu, Măriuca Zaharia şi Alexandr Soljeniţîn, clasament stabilit tot de dumnealui, printr-un sondaj online organizat – pe facebook – în rândul cetăţenilor din sector.
Din păcate, pentru că toată zavera miroase a hârâială politicianistă, mă opresc aici.
Cu siguranţă, sectorul 2 are probleme mult mai grele şi mai importante de rezolvat, aşa că – cel puţin, în acest caz – eu zic să rămânem pe formula arhi-tăbăcită: timpul le rezolvă pe toate!
Sectorul 2 găzduiește într-unul dintre parcuri statuia unui fost președinte azer (H. Aliev), “tătucul națiunii azere” după cum reiese din mitologia locală. Nu e vorba de cine știe ce afinități social-politice sau de altă natură ale autorităților locale – după decesul respectivului a fost o campanie a statului azer de a “popula” spații publice de prin țări prietene (sau cointeresate economic) cu statui și nume de străzi. O astfel de statuie e de găsit de exemplu și în parcul central din Belgrad, un semn mai probabil al “nevoii de prieteni” prin care a trecut statul sârb în anii de după cura de bombe americane. La noi s-a întâmplat probabil la fel, cu schimburi de promisiuni între ‘sssescu și conducătorii azeri.
@Dan: Ce bine că mi-ai adus aminte! Pe strada Popa Soare, până acum vreo doi ani, era o casă dichisită care adăpostea o fundaţie Heydar Aliev. Păzită, permanent, de jandarmi. Chestii, socoteli…
Se vede încă pe link-ul google maps
https://www.google.com/maps/@44.4347868,26.1157778,3a,75y,313.57h,79.72t/data=!3m6!1e1!3m4!1sRVjjj9OM7FceC-jq251Dng!2e0!7i13312!8i6656