O să fie cîteva pospaiuri vesele: iluminatul festiv pe marile artere (cu bezna scîrboasă pe străzile mici)… tîrgul de Crăciun… o paradă de Ziua Țării noastre.
Dar, trecînd peste toate astea, în București tragem obloanele; ne-ascundem în malluri, prin cluburi și restaurante – și nu mai scoatem nasul pe-afară!
Da, vremea e urîtă iarna pe aici, pe la noi; dar – mai ales – prin oraș e urît.
Bucureștiul se închide, se oprește iarna: nu mai trăiește nicidecum.
Cum să-ți vină să ieși, cînd de-acum începe împărăția șleaurilor sticloase, a zloatei, a bălților, a noroiului?
Străzile și trotuarele n-o să mai fie spălate și curățate pînă de Paște, o știm prea bine!
Cum să-ți vină să mergi pe jos, cum să ai chef de plimbări prin parc, cum să te-ncumeți s-aștepți vreun autobuz, cînd trebuie să sari, să ocolești, să te ferești de mizerii?
Acum, zi de zi pe vreme urîtă, un oraș prietenos face dovada că are grijă de cel care „nu s-a născut în mașină”.
comentarii