Profesorul Ștefănescu a fost Directorul Serviciului Contabilitate al Băncii Naționale încă de cînd s-a înființat instituția, la 1880; spre sfîrșitul vieții a și condus-o.
Strada ce-i poartă numele pleacă din Hristo Botev și se-nfundă într-o îngrămădeală de străduțe: Culmea Veche, Calomfirești…
Această clădire urîtă a adăpostit Intreprinderea de produse ortopedice și proteze – una din acelea unde lucrau și invalizii.
Aceștia primiseră, după primul război mai ales, anumite înlesniri, nu doar dreptul de a ține debite de tutun.
Și-n vremea comunismului li se găsea un rost activ: se organizaseră cooperative și intreprinderi unde puteau munci.
Clădirea pe care-o vedem a fost un soi extindere a sediului „invalizilor” ce se afla pe strada paralelă – Negustori – de asemenea, în mare hal de paragină. Poposim acolo în episodul viitor.
Mulți ani directorul întreprinderii a fost Paul Ciobănel, mare jucător de rugby, o legendă a sportului cu balonul oval, el însuși rămas cu un handicap locomotor, la vârsta de 37 de ani, după un cancer.