Pentru a doua oară Tip Top închide o cofetărie la Unirii. Pe prima – aceea din rînd cu fostul Gregory’s – a închis-o acum cîţiva ani (doi? trei? – am uitat), mutînd-o aproximativ în locul Panipatului, la intrarea pe bulevardul I.C. Brătianu, un loc fără un vad grozav. Ei bine, pe aia au închis-o acum; în locul ei se găseşte un soi de-mpinge-tava care se cheamă Paladium autoservire.
Tip Top mai are destule locuri în Bucureşti, dar mi se pare de rău-augur să renunţe la unul central. Dar şi mai rău este că nu prea mai ai ce mînca prin Unirii. În fine! întorcîndu-mă la Tip Top, îmi dau seama că i s-a cam dus vremea, nu ştiu cum să zic; ce prăjituri deosebite găsim acolo? Iar pizza e ca-n poveşti: a fost odată… nu mai e cine ştie ce.
————————
Vorbind de pizza, nu pot să uit cît de bună era aceea de la Panipat. Dar asta era prin anii 90, cînd Panipat tocmai se lansase: şi-n plus, ce prăjituri făcea! Ce mai rulade de ciocolată! Sediile Panipat de pe C.A.Rosetti şi Victoriei colţ cu Orlando (sau Gina Patrichi) au fost multă vreme o destinaţie pentru cei care voiau să mănînce ceva bun. Dar Panipat a decăzut rău; rînd pe rînd s-au închis sediile de pe Victoriei, Kogălniceanu (la drept, în locul vechii cofetării Tosca), Rosetti, Unirii, Bălcescu, Gara de Nord… Acu’ vreo doi ani am luat ultima pizza de la Panipat (din Rahova, de milă am luat-o) – şi tare proastă mai era!
————————
Ziceam la-nceput că e din ce în ce mai greu să găseşti ceva de mîncare prin Unirii – şi aşa e. Doar Gogoaşa Înfuriată a mai rămas, dintre toţi cei vechi; în rest, s-au închis toate fast-food-urile, patiseriile şi cofetăriile tradiţionale. Da – s-a închis pînă şi Fornetti-ul; în locul lui e o patiserie obişnuită.
Credeţi-mă, de Fornetti mi-e milă; dar Fornetti şi-a făcut-o cu mîna lui. S-a extins, s-a franşizat, s-a perfecţionat – pînă cînd a rămas fără o identitate. Acum 6-7 ani cu toţii făceam coadă la Fornetti, cu toţii ne luam pateuri de zece mii. Şi aş îndrăzni să spun că am face-o şi azi – dar a avut grijă Fornetti să lanseze zeci de pateuri cu orice: cu gem, cu nucă, cu brînzică, cu mere, cu pere, cu vişine, cu caise, cu cîrnaţi – uitînd să mai vîndă cum trebuie pateurile simple cu brînză sărată. Fornetti a luat-o-n jos cînd nu mai găseai pateuri cu telemea – scurt pe doi. Azi, nu ştiu cîte Fornetti mai sînt în Bucureşti; cele de la metrou au devenit toate covrigării. Anul trecut a tras obloanele şi primul Fornetti deschis în Bucureşti, cel de pe Kogălniceanu colţ cu Schitu Măgureanu.
Dar şi ascensiunea fusese un pic artificială: francizele se deschideau una după alta, pentru că se ştia că din Fornetti se cîştigă foarte bine; în realitate, cîştiga foarte bine doar cine avea vad. Restul cîştigau – dar nu îndeajuns de bine; şi au închis repede.
————————
E drept că şi gusturile oamenilor s-au schimbat: acuma se caută covrigii, o afacere la care se cîştigă mult mai bine! Uitaţi-vă la covrigăriile noi – cele de la metrou, sau la Georgi – vînd de rup, şi vînd scump! Covrigul e 1 leu – pare ieftin, nu? Cînd colo – e mult mai scump decît face. Mergeţi la o covrigărie veche, ca aceea de la Laromet; acolo covrigul braşovean nu e un leu, ci vreo 80 de bani – şi covrigăria aia are profit!
Asta-nseamnă că pentru la fiecare covrig cumpărat cu 1 leu, băgăm 20 de bani în plus în buzunarul covrigăriei!
Cum să nu-ţi faci covrigărie, atunci? Covrigii se vînd repede, covrigii nu se cîntăresc, restul e uşor de dat…
————————
Dar lucrurile bune, cele din care ai de unde să alegi, se împuţinează. Avem patiserii care vînd un foietaj dulce cu 3-4 lei, minimarketuri şi chioşcuri cu sandvişuri de cauciuc la 6-7 lei; aşa că mîncăm mult mai scump şi mai prost decît ar trebui.
Nu e chiar asa o tragedie; pentru ca ai aproape (adica pana-n Universitate) destule locuri pt cumparat mancare. Doar la Sf. Gheorghe ai 3 stabilimente, ai Unirea si al sau food court, mai era (mai e?) locanta aceea irlandeza pe latura de sud a pietii si tot noianul de localuri din arealul Elisabeta-Victoriei-Splai-IC Bratianu.
Si asta e un lucru semi-normal pentru ca la Unirii e mai mult o zona de tranzit (cel putin asa o vad eu) si e greu sa traiesti pe termen lung din oamenii care asteapta autobuzul cand cei din latura de nord a pietii au zona de care-ti spuneam iar cei din sud au cu totul alte optiuni la Budapesta.
măi, de foame nu mori în Unirii – dar nici nu te-ncîntă ce găseşti.
Irish a rămas, slavă Domnului.
Pe partea vestică – acolo unde stau oamenii la autobuz şi trec cei care ies de la metrou – a rămas Gogoaşa, o patiserie şi o covrigărie. Ultimele două nu-s cine ştie ce. Dar sînt mulţi oameni pe partea aia, foarte mulţi.
La metrou sînt (cred) două covrigării şi două patiserii.
Înspre Sfîntu Gheorghe e Paladium ăsta nou, un Fornetti vechi, o covrigprie, o pizzerie în locul Sheriff’s… pe partea cealaltă o shaormerie şi nu mai ştiu ce.
E impinge-tavale de langa biserica. Mancare excelenta, companie diversa. Si shawormeria e ft buna iar la Argentin s-a intamplat si bucatarie. E destul de scump (mai ieftin e la biserica) da’ e ft buna mancarea. Si-ar mai fi chestia de fitze din Pta Roma.
Sa stii ca si la Cantina (la capatul lui Smardan) e mancare ok si cu preturi ok (shawormeria e average). De la un 15-20 lei in sus mai sunt si alte optiuni dar prea scumpe si nu indeajuns de bune ca sa merite un quick lunch.
Fornetti a luat-o la vale când şi-a făcut fabrică de semi-preparate congelate la Timişoara, parcă. Până atunci importa din Italia. Când nu asiguri calitatea, mai devreme sau mai târziu ţi-o iei. Cum au să şi-o ia şi golanii ăia cu covrigii, de la Georgi. Cumpăr din Amzei, şi nu-ţi închipui cât de repede a scăzut calitatea, pe măsură ce a crescut coada! Înclin să cred că, dincolo de vad, e în primul rând o problemă de respect faţă de cumpărători.
Georgi sînt şmecheri. Alternează perioadele în care fac covrigi buni cu perioade în care îi fac proşti.
Cînd e coadă mare, îi lasă cam cruzi, oricum.
Chiar şi cînd sînt proşti, covrigii de Georgi sînt printre puţinii care-s comestibili şi după 24 de ore.
N-am avut placerea cu Georgi. Sau poate da si nu stiam; pe unde sunt instalati? Oricum cei mai buni covrigi au fost odata (la Hristo Botev cu Mosilor) iar in contemporaneitate ii gasim in 2 locuri: Peronul sud de la Victoriei 2 si la patiseria din Pasajul pietonal. Lux!
nu ştiu dacă ai ajuns pe la (cofetăriile) Georgi, vin din Rahova şi s-au extins înspre Drumul Taberei-Militari. Acuma vînd şi prin Pantelimon şi în Amzei.
În general nu au prăjituri rele. Unele sînt chiar reuşite. Stau bine la fursecuri dar prost la patiserie.
Vînd de rup covrigi, au diatmai cozile oriunde. Covrigii sînd destul de mari şi mie îmi plac mai mult decît aceia de la metrou – de care ziceai tu.
Cînd am drum, iau întotdeauna covrigi de la Laromet. Tare buni.
Mi-ai adus aminte de Panipat insa. Cand eram eu mic si faceam excursii in interes de ne-loisir la capitala am descoperit panipatul din gara (alaturi de covrigii de care spuneam mai sus). Unde faceau o chestie, palmier cu stafide parca-i spunea. Ceva de vis care se topea in gura!
Ehe, Bucurestiul pentru mine a fost locul marilor descoperiri culinar-stradale. Pot vorbi indelung si despre patiseria unde am descoperit merdeneaua si dobrogeana de langa Politie si prima shaworma servita.
A fost bun Panipatul, cît a fost…
Chiar, care a fost prima shaorma?
Ceva destul de prost prin Militari. Insa am reusit sa depasesc acea perioada gri a existentei si sa gasesc lumina in alte locuri.
aleluia!
@ Radu: covrigaria de care vorbesti, Mosilor cu Hristo Botev, linga Golden Falcon, probabil ca facea covrigi buni cu mai mult de 5 ani in urma. Eu una am luat de la ei de vreo doua ori si i-am aruncat. O covrigarie/patiserie buna este linga libraria Universul, tot pe Mosii vechi, la intersectia cu Lipscani, unde se bifurca linia de tramvai, spre piata sf ghe si spre sf vineri. Costa 70 bani bucata si sint deosebit de gustosi, cu sare&mac sau cu susan. Tot ei au si merdenele ca pe vremuri, polonezi cu nuca, portofele cu brinza si stafide, strudele cu mere, dovleac sau brinza cam ca cele pe care mi le amintesc din copilarie, la 1,5 lei bucata (si nu sint minuscule deloc). Ah, si sa nu uit: au chiar si batoane, cu mac, la 1 leu. Merita incercate cind treceti prin zona 🙂 (nu le fac reclama, pur si simplu ii stiu de o gramada de ani si sint clienta lor aproape zilnic pentru cite o gustare). O alta covrigarie buna in zona este pe Calarasi, vis-a-vis de hala monstruoasa a unirii, la parterul ultimei case dinainte de blocul cu floraria Iris si BT. Covrigii sint din cei fierti intii, apoi prajiti pe plasa rulanta, dar sint gustosi, mai ales cei cu susan, pentru ca cei cu sare&mac au prea multa sare, zic io ;). Pina acum aprox. o luna erau 1 leu bucata si zilnic era o coada careia cu greu ii faceau fata vinzatoarele. Apoi i-au facut 1,5 lei si cam zac prin cosuri covrigeii …
Da, patiseria de lîngă librăria Universul e dintre cele bune! Iar patiseriile astea vechi, care nu şi-au stricat numele, reuşesc întotdeauna să nu scumpească exagerat produsele.
Pai eu zic de covrigaria aia prin …’98 😀 Acuma sunt intrigat; n-am sesizat niciodata patiseria de care spuneti voi si-mi doresc 🙁
sigur ai trecut pe lîngă ea. E acolo unde fac tramvaiele care vin de pe Moşilor dreapta spre capătul de la Sfîntul Gheorghe.
Da, de trecut sigur. Ba chiar am si identificat-o pe streetview. Mie-mi pare rau ca n-am sesizat-o pe partea bucal-senzoriala 🙂