de C. D. Mocanu și HM
… iată-ne la ultima tranșă a calendarelor pe ’63. Reclamele celor de azi sînt la bunuri de consum, nu întrutotul lesnicios de procurat!
Cu mașina de spălat rufe „Perla” gospodinele economiseau timp și efort; dar tot la cratiță rămîneau.
Ceasurile de mînă – fără să se dea, de data asta, numele vreunei mărci – rămîneau „elegante și precise”.
Abundența produselor disponibile în magazinele cooperativelor de consum reiese grăitor: mașini de cusut (că tot aveau gospodinele mai mult timp liber), fiare de călcat electrice, aparate de radio pe lămpi, veioze, ceasuri deșteptătoare (nu dintr-alea precise), biciclete, cămăși, pantofi, metraje – „mărfuri de calitate și în sortimente variate”, carevasăzică.
Va urma!
Înainte de a emite judecăți legate de cratiță cred că ar fi util de văzut progresul tehnologic în sine. Bunicile mele au spălat doar de mână toată viața lor; de asemenea fierul de călcat precede de fapt electrificarea – cadrul metalic se umplea cu cărbuni din sobă. Cu ceasurile e altă problemă – noi acum avem casele pline de ceasuri și ne frustrăm de 2 ori pe an când se schimbă ora fiindcă sunt prea multe de ajustat; la bunicii mei exista doar ceasul de masă (deșteptător) și ceasul de la mâna bunicului. Precizia nu era o mare problemă fiindcă viața nu curgea chiar la minut – se reglau unele după altele iar radioul dădea oricum ora fixă.