Actualizare: blocul a fost demolat.
Multă vreme, acoperită de pînze publicitare uriașe, am trecut fără să vedem clădirea asta – și mai ales cît de prăpădită este.
La parter a ființat dintotdeauna cinematograful „Volga”. Deși am putea crede că numele l-a primit după Naționalizare, așa a fost el botezat de la bun început.
Clădirea tocmai ce-a făcut 80 de ani. Cinematograful mai a funcționat și o bucată din anii ’90, în paralel cu unul din primele cluburi-cult deschise după Revoluție: „Studio Martin”.
Cu numerele, tărășenia obișnuită – clădirea ține de Calea Dorobanților și a fost împărțită în trei bucăți (99, 99A și 99B); cinematograful, însă, apare menționat la numărul 61 al șoselei Ilie Pintilie, azi Iancu de Hunedoara (cu toate că blocurile ce bordează bulevardul se opresc, lipite de clădirea noastră, cu numărătoarea la 37)
In ciuda “locatiei”, in opinia mea, cinema-ul cu pricina n-a fost niciodata – cel putin intre 1975-1989 – mai sus de pretentile unuia de cartier ! Vopsit pe interior si decorat cu “piatra funerara”, travertin negru, perdele negre, etc., insotit de un miros permanent de mucegai si imbacseala, “rula” mai presus de toate, numai porcarii de filme ! In afara de numerosi bronzati din cartier, se remarca doar prin prezenta vesnicului sectorist de la Circa 6 Militie, care veghea sa nu iasa scandal, cand trece tovarasul…Pe langa Volga, Mioritza era de-a dreptul, clasa-ntaia..marca urs 🙂 Nasol monmentul…misto coliva 🙂 🙂 🙂
A, absolut, mirosea a mucegai, a șobolan, filmele care ajungeau aici erau ultimele role, nu țineam să ajung aici, mai degrabă îmi plăceau cele de pe la Matache, aveau altă viață, cinematografele alea…
@hm
Amen brother 🙂
Am lucrat ceva mai mult de un an in cladirea asta, prin 2001 – 2003 … O structura de rezistenta cel putin dubioasa, in ciuda fatadelor destul de bine ordonate; ma mir ca e inca in picioare dupa atatea cutremure. De altfel, cred ca valoarea actuala este data de suprafata mare de afisaj publicitar.
M-am mirat foarte tare s-o văd acuma fără nici un mesh.