scris de C. D. Mocanu
Ia uite de ce se ține S.T.B.–ul! A rezolvat toate problemele transportului public bucureștean și a trecut la subtilități tehnice. Derutant titlu! Este găselnița ziaristului M.I. care, în Scânteia, Seria III, Anul XVII, Nr. 1140, Luni 7 iunie 1948 a publicat un articol dedicat primului autobuz S.T.B. (S.T.B. – ul dinaintea transformării în I.T.B.) dotat cu un motor alimentat cu gaz metan. Să-l vedem:
„Noul auto-vehicul are motorul acținat cu gaz metan. Primele încercări au dat rezultate satisfăcătoare. Astăzi autobuzul S.T.B. acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31.
În urma directivelor Comisiei pentru Redresarea Economică și Stabilizare monetară și Ministerului Minelor și Petrolului, Societatea „Sonametan”, în contact cu conducerea STB, a început experimentarea întrebuințării unui nou combustibil pentru auto-vehicule, în locul benzinei: gazul metan.
Primul autobuz STB cu motor acționat cu gaz metan a trecut cu bine toate probele la care a fost supus.
Autovehiculului a cărui caroserie și construcție generală nu a suferit nicio schimbare i s’a modificat numai motorul, care poate fi acționat și cu gaz metan și cu benzină, trecându-se printr-o simplă răsucire de buton dela un combustibil la celălalt. Pornirea se face cu benzină, după care se trece la gaz metan.
Motorului vechi i s’a adăugat un regulator pentru reducerea presiunii gazului care vine din patru butelii așezate sub caroserie și fixate pe șasiu și în care gazul este comprimat cu o presiune de 200 atmosfere. În afară de regulatorul pentru reducerea presiunii, s’a mai adăugat și un ventil de amestec cu aer.
Avantajele întrebuințării noului combustibil
Principalele avantaje ale utilizării noului combustibil sunt economia de benzină și prețul. La 100 km. autobuzul consumă 53 mc. gaz metan. Consumul de benzină la 100 km. este 56 litri. Raportul e deci aproape 1 la 1. Costul unui mc. de gaz metan este însă cu circa 50% mai redus decât al unui litru de benzină. Așadar prețul combustibilului necesar parcurgerii a 100 km. cu motor acționat de gaz metan, se reduce la aproximativ jumătate.
Cele patru butelii cu gaz metan ajung pentru 60 – 80 km. Dar acest dezavantaj poate fi micșorat înființându-se – după cum se și proectează – stații de alimentare. Se preconizează deaceea înființarea la București a două asemenea stații, la brașov tot două, iar la Câmpina și ploiești câte o stație, urmând ca și în restul regiunilor bogate în gaz metan, cum ar fi Ardealul să se înființeze altele.
Astăzi autobuzul STB acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31
Autobuzul acționat cu gaz metan a fost supus până acum unor probe serioase. Cea mai serioasă dintre acestea a fost cea de Vineri, 4 Iunie când autobuzul, încărcat cu o greutate de peste 5000 kgr. , cu numai 3 butelii de gaz în loc de 4, încărcate la numai 150 atmosfere în loc de 200, a parcurs șos. București – Giurgiu aproape în întregime până la km. 56, făcându-se 70 opriri și demarări intenționate, pentru a se imita pornirile și opririle din stații.
Rezultatele tuturor acestor încercări au fost satisfăcătoare. Astăzi, autobuzul STB acționat cu gaz metan va fi încercat pe linia 31.
Tot cu titlu de încercare se vor echipa zilele acestea încă 5 autobuze care vor fi deasemeni verificate în curse pe diferite distanțe.”
Textul a fost transcris fără adaptări, folosind sintaxa, topica, otografia și punctuația originale.
Apariția ciudăţeniilor care circulau pe drumurile României în anii ’80 a fost precedată de eforturile specialiștilor de la Sonametan și S.T.B. pentru a verifica și aplica o idee care bântuia lumea automobilului încă din a doua jumătate a veacului al XIX-lea.
Care au fost rezultatele testului și de ce soluția a fost aplicată după aproape patruzeci de ani, nu știu. Cu siguranță, pasionații domeniului vor scotoci și vor lămuri chestiunea. Eu nu sunt dintre aceia!
Cu zece ani înaintea S.T.B.–ului, niște italieni din Sardinia construiau și experimentau un autoturism „pus în mișcare cu gaz… de huilă.” Ni-l arată revista Ilustrațiunea română, Anul XI, nr. 01, 1 ianuarie 1939. Este foarte aproape de ceea ce azi nu mai stârnește uimire. Mă roade totuși o curiozitate. Ce marcă era mașinuța?
Zic eu că mașinuța ar fi un Fiat 1500… Dar modelul din anii ’30.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Fiat_1500_(1935)
Opel !?
Opel care?
@hm
Scuze, se pare ca l-am confundat cu Olympia, dar nu seaman grila fata 🙂
Bine ca nu am avut si cu gaz necomprimat…
https://www.lowtechmagazine.com/2011/11/gas-bag-vehicles.html
Masina din poza e un Fiat probabil
1939 Fiat 508C Balilla
https://old.petersen.org/portfolio-item/1939-fiat-508c-balilla/
Excelentă intervenție!
Vă mulțumesc!
@Hm: Aduce, într-advar, foarte mult cu FIAT-ul 1500.Mă uit în special la acele mânere de la uşi, la pragul cu treaptă exterioară, nervura de pe capotă care se continuă pe grila de aerisire. Farurile diferă mult, dar cred că modelul din link este “prelucrat”.
Salut! Felicitări pentru “dezgroparea” din arhive a știrii despre testarea primului autobuz STB cu #CNG. Este cu atât mai valoroasă cu cât se pare ca instalația de alimentare era proprie, sau cel puțin instalarea ei era in regie proprie. Păcat că nu s-au dezvoltat planurile de atunci. Azi am fi fost poate campioni in domeniu.
Astăzi suntem din nou intr-o perioadă în care PMB a repus pe tapet posibilitatea de utilizare de autobuze CNG in București, iar directorul interimar al STB, Andrei Creci, a declarat Agerpres ca STB are in vedere transformarea de autobuze pentru utilizarea de CNG.
Cat despre “mașinuța” din imagine, ea este un Fiat 508 CNG, primul autoturism din lume adaptat sa functioneze cu CNG. Automobilul a aparținut lui Alessandro Tartarini, fondatorul companiei care ii poartă numele – Officine Meccaniche Tartarini – si care si astazi e una din firmele italiene care comercializează instalații CNG pentru autovehicule.
Cătălin Văluțanu, @CNGInfo.ro
@Cătălin Văluțanu:
Vă mulțumesc pentru informații. Le voi folosi la o viitoare actualizare a articolului.
Să auzim de bine!
Ar fi extraordinar daca am gasi niste fotografii de la testele acestor prime autobuze cu sistem bi-fuel benzina-CNG. Dar unde sa cautam?
@Cătălin Văluțanu:
Din câte îmi spune mie experiența de căutător prin vechituri, tot în presa vremii s-ar putea să existe și fotografii.
Nefiind pasionat de domeniu, nu i-am acordat mare atenție. Am pus în circulație ce am găsit tocmai pentru a fi de folos celor interesați.Dacă prietenii mei și cu mine vom găsi și alte informații, le vom da drumul, negreșit, în lume. În biblioteca digitală a Bucureștiului, http://www.digibuc.ro/, se află o colecție parțială a ziarului Scânteia. În bibliotecile mari, BN, BCU, există colecții complete și pentru alte ziare. Necesită ceva muncă dar mai ales timp liber.
Blogul nostru adună nu numai pasionați de București, ci și pasionați de automobile. Dacă doriți să contribuiți cu postări de specialitate, vă așteptăm cu bucurie.
Să auzim de bine!