Un obicei uitat: acela de-a monta copertine mari, generoase, de pînză deasupra vitrinelor spațiilor comerciale. Chiar și-n ziua de azi, în care ni se pare așa comod să reglăm temperatura dinăuntru cu-n singur buton, ar prinde bine!
Pe vreme de vară, dacă ne gîndim noi bine, vine mai ieftin să răcești un spațiu în care nu bate soarele prostește-n geam; ba chiar ai mai scuti din aerul fierbinte zvîrlit afară de aparatele puternice de aer condiționat… Țăranul nostru știa mai bine cînd construia prispe largi, cu streașini: îi apăra casa și de cald, și de vînt, și de ploaie!
… și omului de pe stradă i-ar fi mai plăcut să circule pe trotuar, fără să-l bată soarele-n cap; și pe vreme de ploaie s-ar putea adăposti, la o țigară…
Din poze ce n-au mai mult de un secol, găsim un București isteț, omenos și plăcut; ne surprind suprafețele uriașe ale acestor copertine și nu ne miră că erau veritabile spații publicitare!
Și ne aducem aminte că moda acestor plăcute și utile adăugiri urbane nu apucase să dispără nici în vremea comunismului.
Copertina stradală, din păcate, e o excepție-n ziua de azi. Ici-colo mai dăm peste cîte-un mecanism ruginit de acționare și trebuie să-l privim cu respect.
articol actualizat cu imagini de la Dragoș Bora
Interesant, frumos!
“nu apucase să dispără nici în vremea comunismului.”
Dar nu imi amintesc!
Imaginea a doua, din centrul vechi, poate fi din anii’70, dar prima imagine este “recenta”, din anii ’80, exista Pasajul Unirii – nu tine minte copertinele!
Ar fi interesant de pus si imagini cu “raritatile” de acum, copertine de pinza contemporane …
Ambele imagini sunt de imediat după Revoluție!
Și culmea este că eu nu remarcasem copertinele pe atunci!