vești de la nebuni

Acești dumnezei locali bucureșteni – adicătelea primarii de sector – devin, pe zi ce trece, tot mai periculoși și discreționari.

Puterea și țîfna lor este fără limite: fiecare dintre ei are drept de viață și de moarte asupra cetățeanului care are ghinionul să locuiască-n sectorul lor.

Cu un deșt, primarul de sector decide – aidoma lui Ceaușescu – ce se construiește și ce se dărîmă.

Iată sectorul 4: Primarul Băluță mută, pe rînd, grădinițele la mall – la Grand Arena, la capătul Berceniului. Scopul este neîndoios bun: pe durata mutării, grdinițele închise vor fi consolidate, renovate, reutilate. Nu e rău; nu e rău asta!

Dar oamenii care – cine știe cîtă vreme – o să fie siliți de două ori pe zi să se trambaleze în afara cartierului și – mai ales! – împotriva direcției lor de deplasare spre serviciu? E o distanță de cinci stații între grădinițele închise și cea deschisă la mall!

O oarecare eșalonare a lucrărilor peste vremea vacanțelor de vară, o mutare temporară a copiilor în spațiile grădinițelor din vecinătate ar fi scutit chinul oamenilor nevinovați. S-a mai făcut în București, anii trecuți… și a mers!

Nu, nu poți face omletă fără să spargi ouăle: dar la adăpostul acestui „argument” monștrii locali se dedau nestingheriți oricăror excese pe spinarea oamenilor.

Mi-aș dori foarte mult, în tot acest timp, să regăsesc pe agenda zilnică a Opoziției reacții, idei și propuneri legate direct și imediat de excesele administrației!

Fiindcă opoziție locală nu-nseamnă să scoți, din trei în trei luni de zile, cîte-o masă pe trotuar ca să strîngi semnături pentru cine știe ce cauză; opoziție-nseamnă să bați strada, să vezi ce se-ntîmplă, să-nțelegi ce au nevoie oamenii.

Opoziție-nseamnă și ca oamenii să se regăsească, în sfîrșit, pe agenda cuiva!