de C. D. Mocanu și HM
Transporturile aeriene române mergeau bine; se construiau aeroporturi și puteai ajunge numaidecît la capătul Țării în două ceasuri.
La CEC, economisirea aducea, probabil, numai avantaje; iar la Loto – ce mai! – știm că se cîștiga frumos pe vremea aceea. Îl vedem și pe Iliuță Pronosport, celebra mascotă a loteriei sportive: cam golănaș ‘mnealui, cu țigara-n colțul gurii.
Una peste alta, nu erau ani răi: consumul creștea – erai îmbiat să consumi.
Va urma!
Genul ăsta de calendare era foarte căutat.Ca să fiu sincer, şi acum port, în fiecare an, câte unul în portofel.
Cam acum zece ani a-nceput declinul definitiv al calendarelor de buzunar, odată cu criza din publicitate; s-a renunțat la materialele promoționale “mărunte” promovate de firme gen calendare, brichete șamd. Doar partidele politice ce mai dau comenzi…
Care o fi fost ruta aia interna de doua ore !? Sau mai bine zis, cu ce tip de avion o fi fost deservita !?
Ca si pe Constanta-Oradea probabil ca faceai circa o ora si jumatate, cel mult.
AN-24 și IL-14 parcă zburau pe atunci pe rutele mai scurte.
AN-24 zbura in toata tara. Copil fiind, am zburat cu AN-24 la Iasi si la Constanta (cred ca 40-50 minute si 25 minute) din Bucuresti. Cu IL-18 am zburat spre Timisoara, cred ca tot asa, vreo 50 minute.
S-or fi referit că poate se făcea escală-n Capitală, nu știu. Poate om găsi ceva informații despre „mersul avioanelor” din vremea aceea.
Cel mai lung traseu era Satu Mare – Constanta.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Aeroportul_Internațional_Satu_Mare
Cica zburau atunci niste avioane putin mai iuti decat viteza porumbelului ( https://ro.wikipedia.org/wiki/Iliușin_Il-14; https://ro.wikipedia.org/wiki/Lisunov_Li-2 ) … asa ca se explica cele doua ore.
Ruta e operațională sezonier, vara, și azi